LOC DE LUMINĂ
Eu, ca Orfeu călător prin căutări respiram
Depărtarea, iar acum de departe mă-ntorc şi ram
Aduc în locul acesta sfânt, loc limpede în univers
Unde Lumina m-a sărutat întâia oară-n al ei mers!
Pe ţărmul gândului, lângă oceanul foşnitor
Urcă în mine un timp ce l-am crezut pierdut
Grădini fabuloase învăluite în zâmbetul luminii
Caii nedumeririi alergând pe pajiştile firii…
Râul limpede, lin, miresme răcoroase, pure
Meleag drag de atracţii, sub cerurile azure
Iarba crescută sub legile divine, lângă turn
Scăldate-n şuvoiul luminii astrale, nocturn!
Într-un dans nemaivăzut, într-un ritm neştiut
Al acelui demult, aproape uitat început
Viaţa îşi face sălaş tăinuit, gata să înfioare
Lumi cosmice şi cosmic dor, clădind în ficare.
Vieţuitoarele micile, marile aleargă-n triburi,
Se apropie se depărtează, libere, sub nimburi
luminoase, vegheate tăcut de atent heruvim
Joaca lor parcă-i chemare, invitare în sublim.
Păsări cu puii de aur, de argint, în volute
Ofrande moi aerului, adună tainele pierdute
Le poartă-n guşile sătule, botezându-se cu zări
Sub scutul răcorii seara, le risipesc în duioase cântări.
Aici, în locul acesta misterios, plin de lumină
Am visul elixir, trăirea roib, cea mai deplină!
Aici, tălpile mele aproape eteric atins-au cărarea
Iar gândul zburdălnicind prin timp, cugetarea.
