Bădicioiu: Sunteţi născut la Medgidia, spaţiu cosmopolit, multicultural. Tatăl avocat, mama medic. Cum v-au fost copilăria şi adolescenţa la Medgidia?
LEU: Copilăria senină, într-un mediu patriarhal în care doi părinţi realizaţi intelectual prin mari eforturi şi sacrificii proprii străduiau pentru acelaşi ţel care e garanţia afirmării oricărei societăţi: Un viitor şi mai bine realizat pentru mine. Adolescenţa stupidă, o forţă incultă şi despiritualizată oprimându-mi părinţii pentru o asemenea „mentalitate burgheză”.
Bădicioiu: Ce ne puteţi spune despre genealogia familiei Dvs. ? Ajunge, citeam undeva, până în vremea lui Ştefan cel Mare…
LEU: Aveţi la dispoziţie datele despre unchiul meu, Episcopul Grigorie Leu martirizat în 1949: …S-a născut la 2 mai 1881 în familia preotului Sachelar Constantin Leu, proaspăt întors din războiul de la 1877 şi uns parohul bisericii cu hramul Sfântul Ilie din comuna Ţuţcani, judeţul Covurlui. Avea în linie directă numai ascendenţi preoţi şi dascăli de ţară, până la stră-străbunicul blagocin Mihail Leu, popă de tabără al lui Ştefan cel Mare, cu piatra de mormânt datată 1507. Alţi ascendenţi ai familiei – care-şi împart între dânşii satele sunt pomeniţi de un uric de la 26 iunie 7054 (1546), Ştefan cel Mare dă un uric la 24 noiembrie 1492 lui Ivancu şi Vascu – fii lui Leu, în 1458, acest Vascu – scris Vasco Leu după grafia poloneză, se află la Cameniţa în bejenie cu Petru Aron, iar în divanele lui Alexandru cel Bun şi Iliaş, hrisoavele îi pomenesc pe postelnicii Leu la 20 iunie 1438, 24 februarie 1437, 23 mai 1436, la 10 februarie, 3 iunie şi 1 septembrie 1429, la 15 aprilie şi 16 februarie 1428, în anul de la facere 6929, adică 1421, la 1402 şi în 30 iunie 1392. Numele de Leu conjugat cu Postelnicu apare şi la generaţii mai noi, de după Mihail Blagocinul: Gorie Leu (Leoag) când postelnic şi când vornic de poartă şi şătrar, apare la 1650 şi la 1659, alte documente sunt din vremea lui Alexandru Lăpuşneanu şi a domniilor fanariote. În timpul lui Grigorie Ghica şi al lui Constantin Mihai Racoviţă, sub binecuvântarea mitropolitului Nichifor, apare în legătură cu înscrisurile mânăstirii Adam un Grigore Postelnicu Leu, iar sub Grigore Ghica, Ion Leu sin ot Postelnicu fiind dascăl al şcolii şi bisericii din comuna Ţuţcani face un înscris privind nişte branişti ale locuitorilor de pe valea Horincei în legătură şi cu propriile lui moşteniri, către prezidentul judecătoriei Covurlui care nu este altul decât Alexandru Ioan Cuza. Ceea ce înseamnă că suntem în anii 1849-1850. Şi tot în legătură cu Vodă Cuza îl găsim pe Ion Leu-sin Postelnicu la Dobrovăţ pentru secularizarea averii mănăstireşti.
Bădicioiu: Profesori de neuitat la Liceul “Mircea cel Bătrân” din Constanţa?
LEU: Excepţionalul om şi pedagog care a fost Ioan Banu, dăruiţii profesori Dabija, Blum, Robescu, Neacşu, Bădică şi Micu.
Badicioiu: Reporter la început de carieră la revista „Pagini dobrogene”, la hebdomadarul Uniunii Scriitorilor, „Luceafărul”, apoi redactor şef adjunct la „Contemporanul”. Ce este pentru Dvs. jurnalismul; şi cel literar în special?
LEU: Nu reporter. Cu reportaje mi-am câştigat traiul la radio, televiziune si in presa scrisă. Am debutat cu proză şi am continuat să fac cu pasiune presă literară. Cred că prin asta am răspuns şi în legătură cu jurnalismul literar despre care aş spune mai degrabă ce nu este, sau ce nu trebuie să fie: Nu poate să dăinuie în istoria culturii cultivând doar interese de gaşcă, aşa cum înţeleg mai ales veleitarii grafomani dar, din păcate, nu numai aceştia.
Bădicioiu: Sunteţi promotorul şi coordonatorul întâlnirilor intelectualilor de la sate, în cadrul Mişcării pentru Progresul Satului Românesc. Recunoaşteţi că astăzi, şi asta este o nenorocire, nu mai avem studenţi din mediul rural. Nu ar trebui făcut ceva şi pentru asta?
LEU: Aş putea înşira o serie întreagă de iniţiative ale noastre susţinute de oamenii de bună credinţă pe plan local, dar tratate cu dezinteres de guvernările politicianiste. Ca să aibă un răspuns de succes, întrebarea asta trebuie să ne-o punem cu toţii; şi să ne-o punem cu responsabilitate.
Bădicioiu: Care sunt întâlnirile care v-au marcat biografia?
LEU: Întîlnirea cu literatura ca pasionat, întâlnirea cu securitatea ca anchetat, întălnirea cu nevasta ca răsfăţat şi întălnirea cu oameni care m-au făcut să cred în prietenie chiar dacă unii m-au dezamăgit.
Bădicioiu: În anii ’70 aţi înfiinţat Casa de filme 4. Aţi fost producătorul a numeroase pelicule memorabile: Cantemir, Ioanide, Mihai Viteazul, Actorul şi sălbaticii, Ciprian Porumbescu, Ţara de piatră, Serata, Casa de la miezul nopţii, Cu mâinile curate, Felix şi Otilia, Nea Mărin miliardar, Scrinul negru, Tănase Scatiu, Castelul din Carpaţi. Ce amintiri aveţi din acea perioadă?
LEU: Am înfiinţat şi Studioul de filme al Televiziunii şi Radiovacanţa şi seria nouă din „Albina românească” şi revista de politologie democrat-creştină „Pluralitas” şi un curs universitar despre Personalism şi editura Eminescu şi editura Realitatea, am înfiinţat acea Mişcare pentru Progresul Satului românesc şi premiile pentru primarii comunelor care susţin cu succes viaţa culturală… Iar, în ultimă instanţă, cred că dintre cărţile mele am „înfiinţat” şi câteva titluri care rămân. Ce amintiri am despre toate acestea? Este o singură amintire care se cheamă „întreaga mea viaţă”.
Bădicioiu: Mizilul este un loc aproape comun în literatură. Până să fiţi invitat la Festivalul “Romeo şi Julieta la Mizil” ce ştiaţi despre acest oraş?
LEU: Că este capitala zonei cu unele dintre cele mai bune vinuri.
Bădicioiu: La ediţia a V-a, jubiliară, aţi primit trofeul Patriarhul festivalului care vă răsplăteşte prezenţa cvasi-integrală şi girul pe care l-aţi dat festivalului prin personalitatea Domniei Voastre. Cum apreciaţi ca a evoluat festivalul de la Mizil?
LEU: Frumos, aşa cum a evoluat şi patriarhul lui bând vinurile acelea bune.
Bădicioiu: Ati atins cota 8 – optzeci de ani; oare gena să fie… de(i)vină? Mulţumit de viaţa Dvs?
LEU: Despre asta discutăm săptămâna viitoare. Chiar dacă ai avea motive personale, poţi să te declari mulţumit când asupra aspiraţiilor acestei vieţi încă apasă spectrul de golănie despiritualizată din minciunile unui Băsescu?!
Bădicioiu: Vă mulţumesc frumos pentru interviu şi vă urez avant la lettre: LA MULŢI ANI!
