Noi, cei din linia a doua

0
4

„Sunt nişte fraieri, bă, ascultă la mine. Au trecut trei luni şi nu ne-au schimbat. Păi, noi, când am venit la putere, i-am râs din prima. Unu’ n-a mai apucat să rămână. Ne-am pus oamenii şi gata”. Directorul îşi sorbi tacticos cafeaua şi trase lung din ţigara fină. Ignoră ţârâitul insistent al mobilului, după care continuă, adresându-se tinerelului din faţa sa, care tot încerca să-i vâre sub ochi o foaie de hârtie. „Băiete, ascultă la mine. Eu, de trei luni de când au venit ăştia de la coaliţie, o frec, mă. Nimic n-am făcut. Mi se rupe de programul lor de guvernare. Dacă nu se face nimica, dacă nu mişc un deget, nu lăsăm impresia că ăştia noi nu fac nimic? ăia din linia întâi, de la Bucureşti, de la Parlament, se luptă acolo să blocheze treburile, iar în judeţe suntem noi, cei din linia a doua… Scopul este acelaşi, nu?”, se întreba directorul, scrumând alene. Dădu pe gât cafeaua tare, se strâmbă şi chicoti. „Când am venit noi la putere am uzat de o şmecherie. Am schimbat pur şi simplu numele ministerelor şi ale serviciilor descentralizate, aşa că am putut să-i schimbăm pe toţi din funcţii. Care a vrut să rămână a trecut la noi. De musai că de voie bună. ªi noi am făcut, cică, concursuri pe post. Păi, aici, io am candidat singur. Cum dracu’ să nu iau postul, că am scris cu comisia la masă, să iasă bine”. Râse zgomotos, amintindu-şi de perioada de acum patru ani. „Dar ştiţi, asta nu este o soluţie”, încercă tinerelul să-şi spună şi el, timid, punctul de vedere. „Ce vorbeşti, băiete? Bine că putem profita. Păi, am colegi de partid care sunt păstraţi în funcţii de la locale. Fraierii nu i-au schimbat de opt luni. E drept că unii îşi fac treaba, dar sunt şi alţii ca mine care pun tălpi cât pot”.
Directorul îşi termină ţigara, suflă fumul şi-l împrăştie cu mâna, apoi se întoarse spre tânăr. „Ce hârtie ai, mă, la semnat?” „ªtiţi, eu sunt noul director”, sună răspunsul. „Asta este hârtia prin care aţi fost demis. S-a găsit o soluţie legală pentru astfel de schimbări, pentru că nu putem juca cu fundaşii altora. Corect, nu?”