În cultura populară românească, moartea e gândită ca o femeie – cea cu coasa; sau, mai modern, Doamna cu Coasa. Doamna cu Coasa este cea mai punctuală şi parolistă femeie, care nu a lipsit şi nu va lipsi de la nicio întâlnire cu niciunul dintre noi. Ei nu-i poţi trage chintă (o cacealma! sic! ) ca unei femei obişnuite pentru că Doamna cu Coasa are totdeauna o mână câştigătoare… chinta royală.
Doamna cu Coasa se vinde cel mai bine şi dacă nu ar fi existat, mass-media ar fi fost mult mai săracă şi ar fi trebuit să inventeze ceva care să se vândă la fel de bine. Fuga bezmetică după grobian şi după evenimente care au ca eroină moartea este un laitmotiv care ne marchează existenţa noastră efemeră.
De unde fascinaţia asta morbidă după acest personaj? Mass-media aleargă înaintea ei şi o pune pe un piedestal virtual, o preaslăvesc şi fac din dânsa un star de prim rang care monopolizează Tv-urile, Internetul şi presa scrisă. S-a ajuns până acolo încât se transmit în direct înmormântări la oră de prime time….moartea se vinde şi se va vinde cel mai bine.
Un mare scriitor german, Hans Fallada, a scris un roman intitulat „Fiecare moare singur”. Bine ar fi să fie aşa, însă unii nu sunt lăsaţi nici să moară singuri. Nici macar ultima dorinta celui disparut nu se mai respecta. Altii decid cum va fi inmormantat. Nu mai poti sa fii sigur nici pe propria moarte! Imi aduc aminte, acum mai bine de un an – cand Fanus Neagu isi traia ultimile clipe pe patul de spital – hoarde de “jurnalisti” il haituiai si il hartuiai, chiar şi pe patul de moarte, în căutare de senzaţional cu iz macabru…
Marele scriitor Fănuş Neagu i-a pus insa, la respect, in stilul sau caracteristic, asezandu-i în raftul cuvenit pe aceşti saltimbanci ai mass-media, care butonaţi fiind de la spate de către şefii lor să aducă senzaţionalul şi macabrul în prim plan, nu-l lăsau să moară în linişte. El le-a spus doar atât: “Aşteptaţi-o cu încredere în pragul casei voastre…va veni… n-a lipsit la nici o întâlnire.”
Poporul român ar fi mort…fară morții săi! Morții îl readuc la viață! În România nici după ce mori nu ai liniște….hienele macabre d-abia așteaptă un deces proeminent pentru a intra într-o cură de necofragie…El nu acceptă, nici in ruptul capulu (sau lipsa acestuia- mai bine zis), faptul că nu pot vedea mortul la fața, live, și, de ce nu, dacă ar putea, să ia cu el și o bucată din cadavru….așa ca souvenir. Cât de macabri pot fi unii. Nici liniște după moarte nu mai există!
Ce ar mai lipsi pentru ca scenariul grotesc să fie complet?
Poate ar trebui ca popii să intre în greva si sa picheteze mortul cu pancarte pe care să fie scris:” Mortul ne aparține, îl vrem în pământ! Vrem mortul îngropat, nu cenușă!” Și apoi, să ia la pietre văduva (soția lui Sergiu Nicolaescu,n.r) și să fie anatemizată pentru tupeul și curajul pe care l-a avut de-a se fi pus de-a curmezișul dogmelor ortodoxe, doar pentru a respecta ultima dorinta a mortului , aceea de a fi incinerat…prea departe nu cred ca suntem de acest scenariu, deloc science-fiction.
Tranziția după moarte, se pare. a devenit mult mai problematică chiar decât tranziția vieții către moarte…și, cred, că pana si Doamna cu Coasa îsi face cruce și îsi scuipă în sân de trei ori, la vederea acestui circ lugubru ce are loc in jurul mortului proaspăt…decedat.
Fuga după grobian – noul sport național!
