Mergând cu trenul de la Cluj la Craiova în timpul studenţiei mele, am cunoscut în compartiment o doamnă, deosebită prin zâmbetul ei, cu ochii plini de lumină şi extrem de comunicativă. Din discuţia purtată mi-am dat seama că un lucru extrem de important dăduse sens existenţelor noastre şi aici fac referire la pictură. Această doamnă se numeşte Antoneta Cocoş-Andreescu.
Cu domnia sa m-am întâlnit ulterior la multe vernisaje ale expoziţiilor personale, de grup, dar şi în cadrul altor manifestări culturale. Pot spune că am fost martoră la evoluţia sa artistică din ultima perioadă şi de aceea m-am hotărât să vorbesc şi celorlalţi care nu o cunosc, despre creaţia sa, despre sentimentul duratei susţinut de parta pigmentară a tablourilor sale.
Caracter puternic şi totuşi de o mare sensibilitate este atrasă de două mari teme ale artei – peisajul şi natura statică cu flori.
Născută pe meleaguri muscelene, stabilită în Craiova prin căsătorie a pendulat toată viaţa între cele două zone, ducând peisaje olteneşti spre zona de deal şi aducându-ne nouă, mirifice imagini muscelene. Dar ca o aureolă ce înnobilează demersul său artistic, poată fi considerată floarea, în special cea de grădină.
Paleta sa, adoptată la temele propuse, o stabileşte în funcţie de sentimentul trăit în faţa subiectului.
Sunt de fapt compoziţii moderne transpuse pe pânză în tuşe rapide, prin jocuri rafinate de culori, ce localizează spaţio-temporal anumite zone ale existenţei pictoriţei.
O primă lucrare la care voi face referire este ,,Casa părintească” din Câmpulung Muscel, loc de început, ce a fost pictată în tonuri de alburi uşor grizate, tocmai parcă a ne ,,vorbi” despre puritate sufletească, de parfumul de odinioară, dar şi de locul ce poate fi considerat un ax al lumii sale interioare. Culoarea casei se topeşte parcă în griurile albăstrui ale cerului, dar este totuşi evidenţiată de câteva accente cu negru, ce conferă stabilitate şi expresivitate. În tuşe scurte contrastante, pictează zona de prim – plan al lucrării folosind tonuri de verde, roşu şi cîteva inflexiuni de albastru şi ocru.
O altă compoziţie de efect vizual este ,,Primăvara în Parcul Cretzulescu” din Câmpulung Muscel subiectul pânzei fiind redat printr-o gamă cromatică largă ce captează atenţia privitorilor, prin jocurile de contraste dar şi de aşternere a petelor.
Şi în Craiova pictoriţa a descoperit peisaje interesante în care jocurile cromatice şi de lumină – umbră a determinat-o să le surprindă pe pânză, unul dintre aceste tablouri fiind ,,Catedrala Sfântul Dumitru din Craiova”. Acest monument istoric tronează în centrul tabloului, proiectat pe un cer liniştit, în care tonuri de albastru se topesc şi se completează. Robusteţea catedralei este mai bine pusă în valoare de arhitectura simplă a caselor, aşezate în prim-planul lucrării. Pictarea monumentului în tonuri de griuri reci, cu mici inflexiuni luminoase, încălzite pe alocuri, îi conferă rafinament şi îi subliniază prezenţa tocmai prin tonurile calde juxtapuse, din preajmă, tonuri ce aparţin clădirilor din jur. Întreaga armonie a lucrării este completată de pete largi de alburi, ce ne poartă cu gândul la iernile calde ale acestui oraş. Iarna este prezentă în creaţia doamnei Antoneta Cocoş-Andreescu, dar poate unul dintre cele mai iubite anotimpuri este vara, datorită efectelor sale cromatice, a armoniei şi a vibraţiei luminii.
O astfel de eleganţă a tonurilor de jocuri cromatice, întâlnim în lucrarea ,,Craiova de altă dată”, unde prin tuşe scurte imortalizează câteva case de la marginea oraşului, printr-un contrast bine definit de roşu – verde, perceput şi transpus fără a fi idealizat. Compoziţie plină de ritm, un dialog între vegetal şi construcţiile umane, clădiri modeste, se constituie a fi un studiu atent asupra luminii şi umbrei, asupra privitorului.
Păstrând tradiţia picturală dobândită la cursurile de pictură din cadrul Şcolii de Artă ,,Cornetti” din Craiova, clasa prof. Victor Părlac, totuşi şi-a construit cu grijă propriul său demers plastic, cu atenţie şi maturitate, dezvăluind iubitorilor de frumos, printr-un mozaic de pensulaţii, atât peisajul cât şi natura statică.
Trebuie să menţionez că pentru cei care nu o cunosc, pictoriţa a absolvit liceul pedagogic din Câmpulung Muscel şi este membră în două cenacluri de artă plastică ,,Constantin Brâncuşi” la Craiova şi ,,I.D.Negulici” din Câmpulung Muscel, dar şi colaboratoare la A.L.Z.I.A.R..
Începând cu 1985, când a deschis prima expoziţie personală în Craiova, a luat parte la manifestări expoziţionale de grup (Galeria „CROMATIC“, Craiova: 1996, 1998, 2003, 2010, 2011,2012 ; Galeria „ARTA II”, Craiova, 2001 ; Galeria „ARTA“, Câmpulung Muscel: 2007, 2009, 2011; Holul Centrului comercial BIG & SMALL, Câmpulung Muscel: 2008, 2010, 2011 (iulie şi decembrie); Casa de Cultură „Tudor Muşatescu“, Câmpulung Muscel: 2008, 2009, 2013 ; Galeria „VOLLARD” Craiova: 2009, 2010 ; Holul Primăriei oraşului Mioveni, Argeş: 2009, 2010; Muzeul de Artă Calafat: 2009, 2010 ; Galeria „Alianţa Franceză”, Craiova: 2009, 2010, 2011; Galeria „Theodor Aman”, Craiova: 2013), dar şi-a organizat câteva expoziţii personale (Craiova: 1985, 2000, 2003, 2009, 2010, 2011, 2012 ; Cluj – Napoca, 1999 ; Câmpulung Muscel: 2009, 2010 ; Sibiu, 2010, 2013). Lucrările sale au fost apreciate şi ăn cadrul altor manifestări culturale precum Expoziţii Republicane: 1985, 1987 ; Expoziţiile Naţionale de Arte Plastice şi Decorative ale Şcolilor de Arte, Piteşti: 1995, 1996, 2000, 2001, 2003, 2004 ; Saloanele Judeţene de Artă Plastică “Constantin Brâncuşi“, Craiova: 1983 – 1993, 2009; Saloanele de Pictură şi Grafică ale Şcolii de Arte “Grigore Gabrielescu” Craiova ; Saloanele Anuale de Pictură ale Neprofesioniştilor, Craiova: 1993 – 2003 ; Salonul de Arte Plastice al Muzeului de Artă Calafat, 2000 ; Saloanele de primăvară ale Artiştilor Plastici din Judeţul Argeş: 2008, 2009, 2010, 2011, 2012 ; Tabere de creaţie: Câmpulung Muscel- 2009, 2010, 2011, 2012, 2013. Sinaia-2012. Clăbucet-2012.
Prezentă în paginile albumului ,,Artă, istorie, cultură” a obţinut mai multe distincţii – Premii la Concursurile de Creaţie “Constantin Brâncuşi“ (1983 – 1993) ; Menţiuni la secţiunea pictură, Expoziţia Naţională de Arte Plastice şi Decorative a Şcolilor de Arte Piteşti (2000, 2002, 2004) ; Premiul I – Pictură, la Salonul de Artă “Calafat 2000; Diplomă de Onoare, acordată de Şcoala de Artă “Cornetti”, Craiova, în anul 2001, cu ocazia celebrării a 90 de ani de la înfiinţare ; Diplomă de Excelenţă, acordată de Casa de Cultură “Tudor Muşatescu”, Câmpulung Muscel, în anul 2011, pentru întrega activitate artistică în domeniul artelor plastice, dar tablourile domniei sale le întâlnim şi în colecţii din ţară şi din străinătate (Italia, Danemarca, Franţa).
De-a lungul timpului, domnia sa şi-a construit un stil inconfundabil ce îl regăsim şi atunci când părăsim peisajul şi deschidem uşa atelierului său, unde, pe masa de lucru, florile ne ,,zîmbesc” din vase cu forme diferite, cărora li se alătură fructe sau alte elemente decorative.
Pe simeză am întâlnit lucrarea ,,Natură statică cu flori de merişor”, unde delicateţea florii este înconjurată de pete suprapuse de culoare, ce organizează spaţiul compoziţional, dându-i ritmicitate, fără însă a strivi delicateţea corolelor florale. Tonurile draperiei din fundal, tonuri de verde deschis cu inflexiuni de violet şi galben, emană bucurie şi conferă echilibru coloristic. Alătură vasului verde cu florile de merişor două noi elemente – o sticlă şi o portocală. Sticla pare a se topi în tonurile jucăuşe ale draperiei, iar portocala susţine coloristic această compoziţie.
Mizând pe contraste, pe muzicalitatea acestora crează lucrări precum ,,Flori în vas de ceramică”, ,,Flori pe terasă”, ,,Natură statică cu irişi”, ,,Flori în vas de porţelan”, ,,Aromă şi condimente”, ,,Parfum de toamnă”, ,,Blândeţe”, ,,Crăiţe în vas alb”.
O propunere compoziţională interesantă o găsimîn lucrarea ,,Flori în oglindă”. Reflectarea în oglindă al vasului cu flori orange, poate simboliza feminitatea, dar şi descoperirea unui alt spaţiu, cel dedicat reflecţiei. Acest buchet de flori o poate reprezenta chiar pe autoare, ce se redescoperă şi se construieşte. Culoarea este rafinată, fascinând prin combinaţia tonurilor, dar păstrându-şi caracterul modern. Culoarea este un mijloc de expresie prin care pictoriţa ne vorbeşte despre sine.
Şi o ultimă lucrare la care voi face referire, se intitulează ,,Dialog”, o interpretare poetică dată acestei compoziţii. Pe un fond vibrant ce se topeşte în lumină, se reflectă două vase, o modestă oală de pământ şi un vas albastru în care muşcate de un roşu aprins pictate în pensulaţii largi, dau impresia că domină.
M-a impresionat această lucrare tocmai prin meşteşugitul său titlu. Deşi vasul de ceramică, mai mic, în care nu există nici un buchet de flori, pare a fi umilit de grandoarea şi exuberanţa muşcatei, dar creează privitorului sentimentul durabilităţii în faţa vieţii efemere.
Dragostea pentru frumos în general, pentru culoare în particular, face ca sufletul pictoriţei să vibreze. Cheile cromatice propuse, adică tablourile, deschid uşile sufletelor noastre, adică a privitorilor lucrărilor sale şi de aceea nu pot decât să îi urez doamnei Antoneta Cocoş- Andreescu mult succes.
