Începem să ne măsuram viața în momente memorabile…Trebuie să le colecționăm cu avariția și meticulozitatea unui Hagi Tudose existențial, altfel constatăm cu revoltă, unii, și cu resemnare, alții, că viața ni se scurge lin sau năvalnic, simplu, uman… Citeam undeva că ne aflăm cu toții în faza aceea dificilă dintre naștere și moarte și am ales, citind, să filtrez doar umorul filozofic.
Am revenit la Eminescu zilele astea, așa cum o fac de fiecare dată când mi-e dor de “Acasă”, în accepțiunea lui de “locuri în inimă”. Nu-mi e greu să găsesc poteca de poezie, trebuie doar să mă aplec, poate cu ceva mai multă îngăduință și credință, spre umanitate și visare. Eminescu e de o simplitate pătrunzătoare, de o acuratețe intelectuală uimitoare, asta în ansamblul unei complexități de operă poetică și filozofică rar întâlnite. Am redescoperit o poezie veche și mai puțin cunoscută, “Numai Poetul”, pe care cititorul ocazional o va ignora, poate, ca fiind mai puțin răsunătoare, în umbra capodoperelor binecunoscute. Mie însă îmi apare, la fiecare rememorare, parcă mai atotcuprinzătoare, ca tematică și ca mesaj, acum când vorbim de eternizarea, în amintire, a clipelor de viață intensă:
“Lumea toată-i trecătoare,
Oamenii se trec și mor,
Ca și miile de unde,
Ca un suflet le pătrunde,
Treierând necontenit
Sânul mării infinit.
Numai Poetul,
Ca păsări ce zboară
Deasupra valurilor,
Trece peste nemărginirea timpului,
În ramurile gândului,
În sfintele lunci,
Unde păsări ca el
Se-ntrec în cântări.”
Unul dintre acele momente pe care le vom colecționa în amintire va fi și sărbătorirea Unirii Principatelor Române de la 24 Ianuarie 1859, alături de celebrarea Zilei Culturii Naționale Române, 15 Ianuarie, ziua nașterii lui Mihai Eminescu. Societatea Culturală “Viitorul Român” a organizat, în onoarea celor două date importante pentru românii din întreaga lume, un eveniment de gală, găzduit în Sala Mare, Main Hall, a elegantului hotel Athletic Club din Los Angeles, in după-amiaza zilei de duminică, 26 ianuarie 2014.
Ca și în anii precedenți, sala încântătoare, lambrisată sobru și distins, ca la început de secol 20, te întâmpina plăcut și familiar cu aranjamentele florale de la Diana’s Flowers, care zâmbeau în culori de vară și soare pe mese decorate cu eleganță.
Manifestarea a fost, deschisă de Virgil Adumitroaie, vice-președintele societății, care a urat bun-venit distinșilor oaspeți, invitând-o apoi la pupitru pe doamna Ionela Kloes, președintele “Viitorului Român”. La rândul său, doamna Kloes a anunțat intonarea Imnurilor Naționale ale Statelor Unite și României, urmată de o binecuvântare în rugăciune, oferită de părintele Chris Terheș. Flancată de steagurile României și Statelor Unite, doamna președinte a mulțumit invitaților pentru prezența numeroasă și entuziastă la o nouă sărbătorire a Unirii sub egida Societății Culturale “Viitorul Român”, cea mai veche organizație a disporei române din sudul Californiei. Doamna Kloes a salutat reprezentanții Consulatului României la Los Angeles, pe domnul Consul General Eugen Chivu cu soția, domnul Consul Cătălin Ghenea și domnul Consul Economic Gabriel Duțu cu soția. În public s-au mai aflat domnul deputat al românilor din diasporă Mircea Lubanovici, Stela și John Cepoi, venerabilul fost președinte al “Viitorului Român”, alte distinse personalități din California, Arizona și Nevada și, bineînțeles, membrii Comitetului Executiv al Societății Culturale “Viitorul Român”. Doamna președinte a mai amintit, în câteva cuvinte, despre importanța zilei istorice de 24 Ianuarie 1859, când s-a înfăptuit Mica Unire a Principatelor Române Moldova și Țara Românească, sub sceptrul domnitorului Alexandru Ioan Cuza.
Cuprinsă de o vădită emoție, Nellie Kloes l-a prezentat în final invitaților pe oaspetele de onoare al evenimentului, Excelența Sa Iulian Buga, proaspăt numit Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al României la Washington, care ne-a făcut onoarea de a participa la eveniment, împreună cu soția, doamna Mihaela Buga; aceasta a fost prima sa călătorie oficială în Los Angeles de la numirea sa în funcție, în octombrie 2013. Domnul Iulian Buga a impresionat foarte plăcut prin distincția și nonșalanța socială, specifice diplomaților de carieră. Cu un ton al vocii deosebit de cald și o prezență plăcută, domnia sa a ales să vorbească liber, înmânându-i lui Nellie Kloes paginile dinainte-pregătitului discurs. Los Angeles-ul îi este foarte drag proaspătului ambasador român, de el și comunitatea românească de aici legându-l amintiri dragi de acum două decenii, când ajunsese pentru prima oară în SUA, în funcția de consilier la Ambasada României de la Washington și vizitase și Los Angeles-ul. A revenit apoi în Orașul Îngerilor între 1997-1998, în funcția de Consul General, strălucita carieră diplomatică a domniei sale incluzând ulterior și pozițiile de Ambasador în Olanda și Irlanda. Iulian Buga s-a adresat cu sinceritate și căldură membrilor diasporei române los angeline, mulțumind tuturor și, cu precădere, Societății “Viitorul Român”, pentru consecvența cu care propagă, de 88 de ani, acum și mereu, valori și tradiții de cultură și istorie românească. Domnul Ambasador a primit emoționat și suvenirul-stilou, înmânat de Ionela Kloes din partea societății noastre.
Întâlnirea cu Domnul Ambasador Iulian Buga a fost, fără îndoială, demnă de panoplia momentelor memorabile, a căror colecționare meticuloasă o recomandam la început, ca o contracarare, prin încărcătură valorică, a dintelui lui Chronos. Măsurăm acea “panta rei”, curgere implacabilă a zilelor, mai ales prin transformarea impetuoasă a copiilor noștri, cărora pare a le fi dedicată, direct și indirect, mișcarea culturală misionară a Societății “Viitorul Român”. Copiii noștri, ai celor din diasporă, au nevoie, în lumea multiculturală, de o varietate năucitoare, în care s-au născut, de conștiința apartenenței la izvoare, la rădăcinile adânci ale unei istorii de multe secole, cu multe, multe povești. Ne-am gândit astfel, ca și acum doi ani, să adăugăm la sărbătorirea trecutului nuanța de moștenire viitoare, printr-un program artistic susținut de copii ai membrilor comunității românești din sudul Californiei. Am început prezentarea cu “Numai Poetul”, în a cărei simplitate regăsesc mereu, cum spuneam, însăși definirea, în notă eminesciană, a acelei stări de grație numită poezie. Celebrând cultura română, ne reaminteam astfel de Eminescu, acel înger și demon al cuvintelor, înaintând prin puzderia expresiilor răvășite, stăpân incontestabil peste idee și timp. A urmat un grup încântător de talente tinere: pianiștii Irina Arimie (17 ani), cu “Ballade pour Adeline” de Richard Clayderman, Théa Adumitroaie (12 ani), cu “A Whole New World” de Alan Menken” și “Valurile Dunării” de Iosif Ivanovici și Adrian Arimie (13 ani), care a interpretat “Baby Elelphant Walk” (Henry Mancini) și “Solfeggietto” de Bach. Programul copiilor s-a încheiat cu fragmentul “Pasărea albastră” din baletul “Frumoasa din pădurea adormită” (Ceaikovski), interpretat fermecător de Anaisa Chirica (11 ani).
După mulțumirile doamnei Kloes adresate sponsorilor (PFD Corporation, Amerom Enterprises și Diana’s Flowers), precum și membrilor Comitetului Executiv al Societății “Viitorul Român”, toti cei prezenți s-au prins într-o spontană Horă a Unirii, încercuind întreaga sală Main Hall: horă peste ani și nații, peste generații și destine, peste oceane și mentalități, între românii de aici și de acasă, ca atunci, în 1859, unind malurile Milcovului și pe cei “de-un cuget și de-o simțire”. Hora Unirii de la “Viitorul Român” își câștiga astfel, fără drept de apel, o treaptă în panoplia locurilor în inimă și memorie…
La Los Angeles Athletic Club s-a servit un meniu de prânz delicat, inspirat de bucătăria franceză, completat de vinuri californiene și desert românesc, o combinație perfectă de influențe culturale prezente și istorice. Atmosfera plăcută, de sărbătoare, a fost punctată inspirat de muzica variată de fundal, selectată de DJ Sony.
“Trăim în amintire prin amintire și viața noastră spirituală nu este, în fond, decât strădania amintirii noastre de a persevera, de a deveni speranță, efortul făcut de trecutul nostru pentru a ajunge viitor.” Miguel de Unamuno vedea astfel amintirea ca pe un loc de întâlnire între prezent și trecut, între istorie, celebrarea trecutului, și viitorul încropit pe eșafodajul momentelor de neuitat. “Unirea, singura temelie statornică a edificiului viitorului nostru” (Dimitrie C. Brătianu), ca fapt istoric sau afectiv, a fost sărbătorită memorabil, din nou, la “Viitorul Român”, concretizându-se astfel într-un alt suvenir cultural, liant împotriva eroziunii timpului și vremurilor.
