Auckland – Noua Zeelandă
Sfântă zi de Duminică 28 Iulie 2013
Aplauzele şi ovaţiile nu mai contenesc! Suntem pentru a treia oară în faţa spectatorilor! Pe scenă sunt aruncate flori, ni se trimit „bezele”, auditoriul este în extaz! Noi, actorii amatori ai trupei de teatru din Auckland, suntem sleiţi dar deconectaţi de emoţiile debutului. Pe scenă, în mijlocul nostru se afla doi – deja buni prieteni! – oameni de suflet, fără de care nu am fi putut face o aşa de mare surpriză şi bucurie românilor din oraşul în care trăim: maestrul Claudiu Bleonţ, regizorul piesei (şi unul din personaje) şi domnul George Smarandache, autorul acestei minunate piese, „Măgura” o poveste de dragoste oltenească. Ieşim în foaier şi suntem asaltaţi cu laude, pupături, îmbrăţişări, cuvinte de laudă… Doamne, ce am făcut noi astă seară? Am zgândărit cu „harul” nostru de „actori” dorul de România, i-am dus pe oameni, pe spectatori, pentru două ore, înapoi, în Oltenia, i-am făcut (iarăşi) părtaşi la o nuntă oltenească!
Peste numai câteva zile ne-am reunit numai noi, „artistii” şi oaspeţii noştri, Claudiu şi George, la un „pahar” şi am fost sfătuiţi de ei să continuăm, să jucăm în fiecare an măcar o piesă sau două, ar fi păcat de talentul pe care fiecare din noi îl are! Oaspeţii noştri au mulţumit şi doamnei Adina Giurgiu, cea fără de care nu ar fi fost constituită trupă. A fost iniţiativa ei să îi invite pe maestrul Bleonţ şi pe George Smarandache iar piesa „Măgura” s-a încadrat în evenimentele Festivalului Cultural „Doina” din Auckland, pe care Adina îl organizează de ceva ani. Fără ea nu ar fi existat trupa şi nici cele două piese.
***
Auckland – Noua Zeelandă
Octombrie 2013
Un mail de la o inimoasă membră a trupei de teatru „Măgura” – căci DA, ne-am păstrat acest nume, după numele primei piese în care am jucat – ne-a pricinuit şi mare bucurie şi un pic de frică. „Haideti sâmbătă la mine, toţi, să vorbim despre un nou spectacol”. Eu, semnatarul acestei mărturisiri scrise, am fost cel mai speriat! O cunosc BINE pe Delia Giurgiu, cea care ne-a convocat. Este o adeptă a lucrului făcut fără greşeală, să iasă totul la „centimetru şi secundă”! Rezultatul întâlnirii cu Delia a fost… punerea în scena – într-o variantă prelucrată – a piesei lui Oscar Wilde „O femeie fără importanţă”. De ce această alegere? Pentru că Delia a jucat un rol mic, în această piesă, în limba engleză, cu alţi amatori ca şi noi. Inspirată de succesul în limba engleză, a preluat scenariu şi l-a adaptat pentru că piesă să fie jucată în limba romană. Cu toată fermitatea, ne-a rugat să acceptăm, mai ales că aveam şi concursul Asociaţiei „Doina”, Asociaţia Romanilor din Auckland!
Şi… cine ne-o fi pus? Căci toţi am acceptat cu mare bucurie, chiar euforie, fără să ştim ce ne aşteaptă! Am primit textul, prelucrat de Delia şi adaptat la „soţietatea” românească de la anii 1892-1893. Fiecare rol din cele 12 personaje ale piesei a fost, chiar de la început, un rol GREU! FOARTE GREU!
Am pornit la treabă. Prin ianuarie 2014 a început doamna Delia Giurgiu, regizoarea piesei, să ne chinuie, la început mai cu blândeţe, mai apoi cu ceva duritate. După primele 3 repetiţii, cu toţii, îl regretam pe Claudiu, cât de „blând” fusese el la repetiţiile cu „Măgura”. Doamna asta, regizoarea, învăţase de la mentorul ei, Claudiu, că… „Pisează-i, calcă-i în picioare, împinge-i, laudă-i, etc,etc… numai aşa o să reuşeşti să faci sală să freamânte”.
Din Ianuarie 2014 până la premiera din 29 Martie… ce coşmar! Toţi cei 12 membri ai trupei „Magura” au fie serviciu, fie studiază. Măcar 8 ore pe zi de muncă. Şi… doamna regizoare a glăsuit: repetiţii în fiecare zi de luni şi miercuri, toată trupa, de la şase dupămasa până hăt târziu în noapte (ne-a apucat şi spre miez de noapte), vinerea repetiţii pe perechi, acasă la unul din membri, duminicile de la patru dupămasa până când… ne rugăm să ne lase şi pe la casele noastre (de obicei spre miez de noapte).
Ce infern! Ce coşmar! Tot „chinul” a avut un scop şi toţi am înţeles acest lucru şi am ascultat şi urmat sfaturile Deliei, căci toţi doream că la final să fie un lucru bine făcut… şi a fost foarte bine făcut. Dar nici noi nu ne-am lăsat! Am pus-o pe ea să alerge după costumele de epocă (închiriate prin grija fondurilor primite la la asociaţia Românilor din Auckland – „Doina”), după recuzita, după închirierea sălii… ah, nu, pardon, după alte alergături necesare piesei am pus-o pe doamna Adina Giurgiu, producătoarea spectacolului (nu, nu este rudă cu Delia, amândouă se numesc Giurgiu – după soţii lor – dar… sunt două „giurgiuvence” de loc din Maramureş!). „Psiholoage” fine, atât regizoarea Delia cât şi producătoarea Adina au înţeles perfect efortul făcut de noi, de actori şi ne-au „indulcit” la fiecare repetiţie, ba cu-n un covrig, ba cu o „amandină” ba chiar (mai rar) ci cu o bere. Dar, la final, şi eforturile lor au fost răsplătite din plin.
***
29 Martie 2014!
Maidment Theatre din Auckland.
Premiera piesei „O femeie fără importanţă”
Se joacă: SOLD OUT!!! Casa închisă!
Vin lumea să ne vadă, vin românii, cei iubitori de teatru, cei care nu au uitat limba dulce românească, cei care nu au uitat unde s-au născut şi unde s-au format ca OAMENI! Începem! Sala este mică, fără scenă, jucăm la mai puţin de un metru de primul rând de spectatori! Până îmi vine rândul să intru în scenă, în culise, urmăresc pe monitor jocul colegilor. Nici urmă de emoţie, totul merge şnur. Se aud din sala râsete, la momentele comice ale dialogurilor, suspine la momentele ce ţin de frământări tragice, sala freamătă, îi simţim aproape pe spectatori, suntem un TOT! Un TOT ROMÂNESC!
Îi simt pe colegi! Noi nu jucăm numai pentru publicul din sală! Noi jucăm pentru NOI şi pentru cei DRAGI rămaşi ACASĂ, rude, prieteni, părinţi bătrâni şi bolnavi, fraţi şi surori care nu au avut curajul să facă pasul pe care l-am făcut noi! Bejenirea la capăt de pământ unde, uite, jucăm teatru românesc! Gata! Am terminat! Fără greşeală, fără bâlbâieli, totul a fost perfect! Salutăm auditoriul, ne-am relaxat, iarăşi flori, multe flori, zâmbete, îmbrăţişări, ovaţii, aplauze puternice… Offfff…suntem MARI!
Şi de această dată ieşim în foaier, facem fotografii cu cei ce au fost acest minunat public, suntem asaltaţi cu vorbe care mai de care mai frumoase, dăm autografe şi… ni se reproşează că: „Voi nu sunteţi amatori, sunteţi… profesionişti, aţi jucat ca nişte absolvenţi de IATC !” Mulţumim, ne scuzăm, mâine mai avem o reprezentaţie! Ne retragem către cabine iarăşi într-un ropot de aplauze! Premiul cel mare ne-a sosit de la doamna regizoare Delia Giurgiu: câte un pupic pentru fiecare!
La sfârşit, dacă ştiţi să păstraţi un secret: în decembrie vrem să mergem să le muiem inima cu spectacolul nostru românilor din Christchurch. Şi la Sydney! Or avea şi românii de acolo un dor de teatru românesc! O modalitate inedită să sărbătorim Ziua Naţională a României.
Doamne, cât de mult ne lipseşte o nuntă românească! Din Oltenia, din Muntenia, din Moldova, din Maramureş… de unde-o fi! Mulţumim Adinei Giurgiu pentru idee, pentru încrederea în noi, pentru tot efortul şi susţinerea proiectului până la capăt, maestrului Claudiu Bleont şi domnului George Smarandache, ei ne-au convins că suntem nişte buni actori, Deliei Giurgiu pentru că a avut „îndrazneala” să plece la drum cu noi într-o piesă grea, lui Cristi şi Iulia Giurgiu care au asigurat partea tehnică (lumini şi muzica), lui Gabriel Giurgiu şi Gelu Rosioru pentru ajutorul dat la schimbarea decorurilor, Gelu şi Silvia Rosioru pentru programul de sală, familiilor noastre care ne-au încurajat, înţeles şi suportat toanele în această perioadă de repetiţii…. şi ne mulţumim şi nouă, tuturor 12, care am crezut în noi înşine, în noi unul cu celălalt.
Cu multă dragoste, pentru dumneavoastră,
Semnează actorii:
• Mariana Popa – D-na Chira Vulpescu
• Sabina Giurgiu – D-soara Scarlett
• Dragoş Radu – Mitica Vulpescu
• Dana Gascu – D-na Gina Ionescu
• Silvia Rosioru – Zoe
• Alex Stan – George Lăzărescu
• Laura Iugan – D-na Virginia Ispitescu
• Călina Tătaru – D-şoara Esmeralda
• Lavinia Macoviciuc – Anica
• C-tin Roşu Pucu – Dl. Chiriac Lefterescu
• Delia Giurgiu – D-na Silvia Lăzărescu
• Alexandru Giurgiu – Dl Szabo
Şi nu în ultimul rând:
• Adina Giurgiu: producător
• Delia Giurgiu: regizor
• Silvia Roşioru: asistent regie
• Cristi şi Iulia Giurgiu: sunet şi lumini
• Gabriel Giurgiu şi Gelu Roşioru: asistenţi decoruri
• Silvia şi Gelu Roşioru: program de sală
