DESLUŞIREA DESTINELOR UMANE ÎN ROMANELE „PUTEREA DESTINULUI” ŞI „DINCOLO DE TIMP” DE RODICA ELENA LUPU

0
25
REL-BTT-wb

REL-BTT-wbOdată cu publicarea volumelor „Puterea destinului”, editat la prestigioasa Editură ANAMAROL, Bucureşti, 2013 şi „Dincolo de timp”, editura Fundaţia Academia Dacoromână „Tempus DacoRomânia Com Terra”, 2012, doamna Rodica Elena Lupu punctează o nouă reuşită, un nou tablou de ansamblu în palmaresul său literar.     

Pentru orice observator ce se opreşte din fuga nestăpânită a vieţii, meditând pentru o clipă la pregnanţa simptomatologică a omenirii, devine acut sentimentul că mileniul trei va intra într-o zonă a spiritualizării, nu numai ca modalitate de existenţă dar şi din punctul de vedere al capacităţii societăţii de a se scutura de impurităţi printr-un proces de autocurăţire, practic printr-o atitudine hotărâtoare chiar şi a celor neimplicaţi direct. Acestă atitudine devine evidentă cu fiecare pagină citită din cele două volume, „Puterea destinului” sau „Dincolo de timp”.

S-a întâmplat ca mai întâi să cunosc, şi să mă impresioneze, personalitatea scriitoarei, autoare a nu mai puţin de 65 de cărţi! adică mai multe decât anii de viaţă ai domniei sale, o perseverentă căutătoare de talente literare şi director al prestigioasei edituri ANAMAROL, care înaintea acestei deveniri a bătut ţara în lung şi-n lat în calitate de redutabil inspector financiar. Iată omul!
 
Posesoare de temeinice studii economice şi juridice, combinând exactitatea cifrelor cu aplicarea corectitudinii, doamna Rodica Elena Lupu şi-a format un rarisim cod al judecăţilor de valoare sublimat în literatură sub forma unui laser puternic ce pătrunde în adâncimile structurilor de categorii diferite,  psihice, umane şi sociale, desfăcând răul ori binele unei societăţi aflate în derivă, nu în scop vindicativ ori pentru o simplă etalare ci ca formă de luptă împotriva carenţelor unei lumi aplecată pe o pantă greşită.

În „Puterea destinului”, pe parcursul unei productive dramatizări a acţiunii, adică 148 de pagini aproape în exclusivitate de dialoguri, aflându-ne astfel în faţa unui scenariu inedit, uşor de parcurs, stârnind curiozitatea următoarei file, autoarea biciuieşte fără milă moravurile unei societăţi imunde. Cu un condei straşnic mânuit, în prima parte a cărţii – cu vizibilă tentă de intrigă poliţistă – ne introduce în lumea suburbană a înţelegerii de fond sau mai bine-zis a neînţelegerii între membrii unei familii. Relaţia soţ-soţie, părinţi-copii, fraţi-surori, socri-gineri, dar şi aceea de bărbat-femeie din punctul de vedere al supremaţiei este cu succes reprezentată de personajele cărţii şi acţiunile lor. Soţia împovărată de grijile inerente ale unei căsnicii – serviciu, copii – nu mai poate răspunde romantismului de început şi soţul, neglijat, îşi găseşte aleanul în braţele alteia din anturaj. Este punctul de pornire a unui comportament deviant, ocazie cu care autoarea îşi intră, cum s-ar zice, în atribuţii, conducând firele scriiturii, dezvăluind astfel, fără cruţare, tarele unei societăţi cu apucături sicofante şi criminale, de nivel epidermic: superficialitate, necinste, corupţie, infidelitate, care duc la neîncredere, crime nesăbuite, boală, intrigi, delaţiuni, intervenţia justiţiei. Niciunul din personaje nu este pozitiv şi totuşi, în desfăşurarea abrazivă a întâmplărilor din viaţa acestei mici comunităţi, cu toate relele, neînţelegerile şi natura diferită a intereselor, scriitoarea găseşte modalitatea firească, lipsită de ostentaţie, de a aduna apele resurselor de bine, parcă de nicăieri venite, parcă dintotdeauna aflate în subconştientul colectiv, învingând într-un sfârşit adevărul şi puterea justiţiară într-o formulă subtil echivocă, lăsând în grija viitorului alte provocări…
    
Partea a doua, tot sub formă de scenariu, ne aduce în lumea subţire a intelectualilor şi oamenilor de afaceri dintr-un spaţiu provincial. Personajele sunt de altă factură umană, cel puţin la nivelul pretenţiilor, în realitate aflate într-o derivă endemică. Treptat, cu aceeaşi îndemânare, doamna Rodica Elena Lupu devoalează neîmpliniri, infidelităţi, duplicităţi, slăbiciuni de caracter, componente ale unei gândiri egoiste şi superficiale, ale unei existenţe lipsite de idealuri din sânul unor familii aflate în pragul falimentului moral şi material. Şi totuşi… personajele găsesc resursele, parcă ajutate de întâmplare, să-şi adune forţele, să se aleagă apele cele bune de apele cele rele.

Romanul „Dincolo de timp”, de factură clasică, se înscrie în alt registru, exclusivist, al lumii intelectuale (de medici) şi al oamenilor de afaceri din industria cosmetică din oraşul Cluj, unde, însă, omenescul are aceleaşi manifestări izvorâte din calităţi şi defecte. Ca-ntr-un joc de biliard, interesele şi, mai ales, sentimentele se ciocnesc, bila cea albă, exponenta calităţilor fără apărare în faţa răului, căzând în hăul sinuciderii. Acţiunea se desfăşoară într-o normalitate absolută, faptele derulându-se una după alta şi reclamându-se una pe alta. Într-o societate aşezată, a cutumelor stratificate, cum este aceea din inima Transilvaniei, iresponsabila nestatornicie amoroasă a doctorului Luca declanşează jocul vieţii şi al morţii, aruncând „dincolo de timp” destine nevinovate, cum ar fi al soţiei credincioase, al copilului încă nenăscut dorit de concubină, declanşând un turbion de trăiri şi răsturnări de situaţii, cu impact major, pentru ca apoi, apele să se aşeze într-o statornicie a firescului, fiecare personaj primindu-şi plata. O pagină impresionantă, demnă de reţinut prin candoare dar şi realism, este aceea în care scriitoarea aduce în prim-planul povestirii pe tânăra şi atrăgătoarea Alma. Însingurată, îndurerată de pierderea mamei, debusolată, aflată la vârsta delicată a căutării sinelui, Alma trece examenul maturităţii printr-o experienţă dură dar, departe de a o macula, o proiectează pe o coordonată a asumării responsabilităţii unui drum drept şi frumos, fără compromisuri.

Dincolo de timp şi dincolo de acţiunea ce nu îţi permite să laşi cartea din mână, se înfiripează o filosofie curată şi adevărată despre valorile imuabile ale omenescului ce au guvernat dintotdeauna societatea, eludarea lor conducând la sancţiuni în plan personal.  Scriitoarea Rodica Elena Lupu are predilectă înclinaţie către desluşirea destinelor umane, şi nu doar reflexivă, ci implicându-se şi manevrând sforile faptelor, trăilor, acţiunilor, tratându-le diferit, după valoarea lor morală, într-o trepidantă şi firească desfăşurare, creând personaje-tipologii, într-o abordare stilistică adecvată.  

O scriitoare adevărată, prolifică, ale cărei cărţi sunt căutate, citite şi aşteptate. Felicitări!  

—————————————–
Rodica Elena LUPU (Pseudonim literar Roena Woolf). Poet, eseist, romancier, jurnalist literar, promotor cultural, editor. Născută în Războieni-Cetate, judeţul Alba. Licenţiată în Drept, doctor honoris causa Academia Dacoromână, Administrator Ed. ANAMAROL, Bucureşti. Apare în: Who is Who, „Enciclopedia Personalităţilor din România”, „Enciclopedia Academiei Dacoromâne” ș.a. Membru: Uniunea Scriitorilor din România; Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România – ADA; GEMA – Gesellschaft fur Musikalische Auffuhrungs – Und Mechanische Vervielfaltigungsrechte, Berlin; ARA – Academia Româno-Americană; UNIFERO – Uniunea Femeilor Române; Academia Dacoromână; Asociaţia Scriitorilor de Limba Română, Canada; ASLA – Academia de Stiinţă Literatură şi Arte ş.a… Debut literar cu poezia „Clipa!”, 1980, Cluj Napoca                                                                                 

Volume publicate:                                                                                                                               
Romane: „Eterna povestre”, „Glasul inimii”, „Timpul judecă şi plăteşte”, „Mâna destinului”, „Miracolul vieţii”, „O umbră din trecut”, „Lucky”, „Mister”, „Iubire, tu”, „Clipe în doi”, „Parfumul dragostei”, „Eterna poveste” „Beyond Time” (lb. engleză), „Dincolo de timp”, “Jocul de-a viaţa”, “Puterea destinului”.

Proză scurtă, eseuri:
Colecţia „Tainele mării nu se cunosc de pe mal”: ”Vis împlinit”, „O clipă de rătăcire”, „Unde eşti”, „De ce oare?”, Problemă de familie”, „Viviana”, „Campionul”, “Lume multă, oameni puţini”.

Carte de călătorie 2001-2004:
„Vacanţe, vacanţe, Drumuri printre amintiri”, vol. I şi II; Vacanţe, vacanţe… Românie, plai de dor”.
Cărţi pentru copii:
„Poezii pentru copii”, „Alfabetul poveştilor”, „Numărăm şi poezii învăţăm”, „Alfabetul poeziilor”, „Plai de dor”, „Prietenia”.
                                                                                  
Poezie:
„Clipa”, „Voi trăi…Clipa”, „Dar”, „Cu în-ce-ti-ni-to-rul”, „Cât mai e vreme”, „Autoportret”, „Haos” „Între anotimpuri”; „Regăsire” (română-maghiată), „Autoportret – Selbstportrat” (română-germană), „Clipa – The moment” (română-engleză), “Autoportret – Autoportrait” (română-franceză)„Cât mai e vreme – ¿Cuanto tiempo queda?” (română-spaniolă), „Clipa – Il momento” (română-italiană), “Mirajul vieţii”, “Dor şi Gând”.

Hobby:
„Prăjituri şi sfaturi de la mama şi bunica”, două ediţii, „Ieftin şi gustos”, două ediţii, „Sănătate şi frumuseţe, trei ediţii.
Volume colective 2006-2014:
poezie:
„Spiralele vieţii, „Drumurile vieţii; „Şansele poeziei”, „Doamnele poeziei”, “Arta de a fi”, “Simbioze lirice”, vol. 1-6,
antologie poezie ANAMAROL:
“Scripta manent”, vol 1-2, antologie proză ANAMAROL.                                                                
Muzică: versuri pentru melodii precum:
14 melodii – CD/ul „Cât mai e vreme”; „Amanta mea e muzica”,„Rămânem amândoi”, Să împletim iubirea” – CD-ul: „O lacrimă de cântec”; „Am împărţit o lacrimă”, „Primeşte-mă la tine”, „Doar pe tine”, „Suflet de femeie” – CD-ul „Am împărţit o lacrimă”,ş.a.
                                                                               
Publică frecvent eseuri, povestiri şi poezie în reviste din ţară și străinătate. Colaborează cu diferite posturi de radio şi televiziune. Deţine mai multe premii naţionale și internaţionale.                                                                  
Despre opera sa, cuprinzând 65 volume, s-au exprimat mai mulţi comentatori literari, dintre care îi amintim pe: Ion Dodu Bălan, Fabianni Belemuski-Madrid, Lili Bobu, Radu Cârneci, Constantin Frosin, Paul Goma, Emil Lungeanu, Octavian Paler, Dona Tudor, ş.a.:
   
Scurte aprecieri critice:                                                                                                                           
Radu Cârneci: „(…) o creatoare de inspiraţie contemporană, tratând cu har şi îndrăzneală o serie de teme interesante, dând o atenţie aparte iubirii şi aspectelor psihologice ale acesteia(…)”;
Ion Dodu Bălan: „(…) scriitoare, poetă şi prozatoare, deosebit de talentată cu nume de pastel şi epopee…un authentic dramaturg (…)”;                                                                                                 
Emil Lungeanu: „(…) Dacă ar fi să plec pe o mare albă în căutarea unui ostrov şi aş lua cu mine în barcă toată opera Rodicăi Elena Lupu m-aş scufunda înainte să mă văd ieşit în larg(…)versuri şi nobile fapte editoriale mă fac să sper că literatura română de azi nu va rămâne singură în noaptea istoriei(…)personaj ca şi mine în aceeaşi poveste fără de sfârşit a litaraturii(…)”;                                                                                   
Octavian Paler: „(…)Am citit aceste poeme şi uşor surprins, şi cu interes, cu o emoţie tulbure.(…) Chiar dacă nu se mai scrie poezie ca în secolul din care am ieşit, Rodica Elena Lupu scrie cu sufletul, scrie ceea ce simte. Adică scrie româneşte, scrie aşa cum vorbeşte, este ceea ce am simţit citind aceste poeme.”;
Constantin Frosin: „(…)Am tradus această poezie cu plăcere, o variantă feminină a eliadescului Mit al Veşnicei Reîntoarceri, dar care nu întoarce spatele Realităţii, Oamenilor, Timpului ori Spaţiului, într-o Mişcare rectilinie spre Înalt. Superb!(…)”;
Lili Bobu:  „(…) Generoasă, cu rafinament și eleganţă stilistică precum slovele făurite ale tălmăcirilor ce se ivesc cu atâta firesc și savoare din vârful condeiului, Rodica Elena Lupu a creat cu inspiraţie, talent și tenacitate un univers inedit, caracterizat prin diversitate tematică și o deosebită expresivitate artistică, un randez-vous cu lumea, într-o formulă de descătușare prin demontarea cunoașterii în entităţi unitare de trăire. Cu aceeași senină delicateţe cu care scrie și poezie ne dezvăluie setea de absolut, așteptări, împliniri, eliminând denivelările, șlefuind înălţările și acoperind cu iubire hăurile disperării și urii. Căci pentru Rodica Elena Lupu iubirea este răspunsul la toate întrebările, refugiul pentru identificarea soluţiilor lumii. Restul – doar arhitecturi, socializare, logos și iluzii(…)