Când spun România, spun Basarabia. Prima încercare a fraţilor români de a se uni cu Ţara Mamă. Când spun România, spun Alexandru Ioan Cuza. Primul domnitor al Ţării Româneşti. Rostind România, rostesc Alba Iulia şi Marea Adunare Naţională de la 1918 prin care s-a făcut posibilă unirea Principatelor Române. Când spun România, mă gândesc cu dor la Transilvania, Moldova şi Ţara Românească.
Trei flori unite într-o glastră pe harta ţării noastre, a căror parfum culoare şi existenţă, înfloreşte în inimile milioanelor de români.
Spun România, spun Carpaţii….adăpost şi martor a luptelor vitejeşti din toate timpurile. Când spun România, spun Horia, Cloşca şi Crişan, adevăraţi eroi cu care ne mândrim. Spunând România, spun Mircea cel Bătrân, Stefan cel Mare, Mihai Viteazul şi toţi eroii ţării româneşti, cuprinşi într-un singur cuvânt: R-O-M-Â-N-I-A !
Spun România, spun Dunărea cu apele sale învolburate ale cărei valuri au fost martore de-a lungul secolelor la înfrângerea celor care au vrut să ne cotropească ţara. Şi nu doar atât. România este cuvântul „Mamă” rostit din pieptul miilor de confraţi, fie că sunt rămaşi Acasă, fie că au luat drumul pribegiei dorindu-şi o soartă mai bună pentru ei şi copii, copiilor lor.
Spun România, spun 1 Decembrie. Ziua care uneşte românii într-un singur gând, o singură simţire şi un singur dor. 1 Decembrie, este ziua în care cei departe de locurile natale, simt mai intens ca oricând durerea înstrăinării. Ochii înlăcrimează, înima suspină în ziua aceasta sfântă. Cu solemnitate, românii din întreaga lume, intonează Imnul Ţării împreună cu fraţii rămaşi Acasă. 1 Decembrie este ziua când cu emoţie şi dor în glas, spunem cu mândrie: „Şi eu sunt Român!” România cuprinsă între graniţe, de la Nord la Sud, Est şi Vest, a fost, este şi va rămâne o ţară independentă. Şi pentru independenţa ţării, niciodată nu vom uita că s-au jertfit mii de vieţi pentru apărarea ei.
Doamne, strânge inimi lângă inimi în Adevăr şi în dragoste curată. Uneşte Te rog, Sudul cu nordul, Estul şi Vestul şi, dacă în drumul Tău mai întâlneşti o inimă singuratică de Român, aprinde, Te rog, flacăra unirii în ea ca să nu uite că este ROMÂN. Ziua 1 decembrie este ziua prin care „respirăm” mai mult ca oricând româneşte. De aici din depărtare mă cuprinde nostalgia dorului de casă şi cu drag urez tuturor românilor de pretutindeni, „La mulţi ani!”, „La mulţi ani, Românie!”
D-le Cosmin Guşă, cine este inconștient și îndobitocit, în cazul de față?
Zilele trecute citisem un articol intitulat „Românii din afara țării nu mai sunt români, deci nu au dreptul la vot”, iar aseară, la Realitatea TV, Gușă Cosmin și-a permis să spună că cei 11 milioane de cetățeni, sunt ”inconștienți și îndobitociți”. Nu înțeleg, cum și-a permis să aducă acestă insultă poporului român, să gândească, dar mai ales, să scrie așa ceva? O doamnă mai cucuiată, pe nume Dorobanțu Loredana, făcea furoruri că românii din afara țării nu știu ce se întâmplă în țară. De aceea, nu au dreptul la vot.
Însă jignirea adusă milioanelor de români de către Cosmin Gușă m-a cutremurat, făcându-mă să-mi pun inevitabila întrebare: „cine este inconștient și îndobitocit în cazul de față, domnule Cosmin Gușă?”
Mă aflam în fața televizorului și nu îmi venea să cred ce îmi aud urechile. Să faci asemenea afirmaţie, stând pe un fotoliu aurit, în timp ce mii de români își pun viața în pericol doar pentru a-și exercita dreptul la vot, este o nerușinare de nedescris și nu mă așteptam din partea unui manager de televiziune să vorbească asemenea aberații de pe fotoliul său. Păi, domnule Gușă Cosmin, dv. ați votat? Nu faceți parte din rândul celor 11 milione de români înconștienți și îndobitociți? Sau ați rămas cuplat pe scaunul auriu de la Sânmartin – Oradea si nu ați mers la vot ca oricare cetățean conștient că votul său poate schimba ceva în țara de origine?
În orice țară civilizată cetăţenii votează. Dumneavoastră… cum de v-ați permis să numiți 11 milioane de români, „ înconștienți și îndobitociți” doar pentru că și-au cerut drepturile lor? Au cerut respectarea Constituției, au cerut o viață mai bună, fără corupție și minciună. Au cerut o viață mai sigură, pentru ziua de mâine, o școală, un spital, un nivel de trai măcar pe jumătatea celor din Occident?
Va întreb în calitate de cetățean român care face parte din cei 11 milioane care au mers la vot. Dvs. nu v-ați făcut datoria de cetățean al acestei țări numită România? Nu v-a fost rușine, nu v-ați cutremurat de lipsa de respect față de mamele care au stat ore în șir cu copii mici în brațe ca să voteze? Ar trebui să întrați în pământ de rușine, din cauza lipsei de respect față de acele persoane în vârstă, care, cu noaptea în cap, au mers la sute de km să voteze. Da, votul lor a contat. Nu au votat pentru ei, ştiind că zilele vieții lor sunt scurte, ci au votat pentru noi, cei care rămânem după ei. Votul lor a fost numărat alături de miile de voturi. Au fost conștienți că poate nu vor mai apuca ziua în care să vadă o schimbare spre bine din țara noastră, dar au fost alături de miile de români care încă au șansa să trăiască într-o țară mai bună.
Frumos ar fi fost, dacă pentru o clipă v-ați fi ridicat de pe fotoliul de la Sânmartin și, din respect, să aduceți un omagiu românilor din Torino, Paris, bătrânilor, mamelor cu copii mici, cu copii în brațe, în cărucioare, înghețați și flămânzi stând la o coadă mai mare decât cea din vremea răposatului Ceaușescu. Din respect pentru ei și pentru toți românii ieșiți în stradă, ar fi trebuit să intonați Imnul României. Pentru că acești români au fost eroii noștri. Ei nu au stat ca nesimțiții acasă plângându-se de viața grea care îi apasă.
Dar desigur, cum să faceți așa ceva când că nu ați simțit emoțiile celor din stradă, celor de la secțiile de votare, nu ați simțit frigul, foamea, oboseala, cum ați fi putut respecta și aprecia efortul acestor oameni? Nu m-am așteptat la atâta lipsă de respect din partea dv. Și încă odată mi se confirmă că „7 ani de acasă” nu au intrat în educația tuturor românilor.
Domnule Gușă, votul de astăzi nu a fost pentru Iohannis, un necunoscut până acum 3 luni, ci unul împotriva corupţiei, împotriva clientelismului, unei mafii politice, împotriva sclavagismului și a minciunii, a plagiaturii și analfabetismului, reprezentată de Ponta şi echipa sa.
Românii care au iesit în stradă ne-au arătat ce înseamnă demnitate, curaj și solidaritate.
Curajul românilor din stradă a aprins spiritul românesc în fiecare inimă în care mai pâlpâia speranța unui trai decent. Românii ieşiţi în stradă și cei de peste hotare au arătat care trebuie să fie drumul acestei ţări, unul spre Occident, fără hoție și minciună.
Am fost acolo, ca om de ordine. Am văzut mame cu copii mici în brațe, în cărucioare, copii nerăbdători și nu înțelegeau ce se petrece, de ce părinții lor îi țin în picioare doar cu o singură toaletă la mii de oameni? Copiii plângând de frig, de foame…. iar unul din consuli, care făcea parte din comisia de votare, abia, abia se mai mișca. Vorbea la telefon și se plimba… era evident că trăgea de timp. 7 ștampile la peste 2000 de oameni până la ora 11,00.
Am văzut bătrâni veniți de la sute de km, încă de la primele ore ale dimineții. Persoane care poate, nu mai au o speranță pentru ei, dar și-au pus votul pentru miile de români.
Am văzut persoane în cârje, în cărucioare, persoane care au venit să voteze.
Cum să nu te supere afirmațiile unor oameni fără pic de inimă și conștiință spunând că „cei 11 milioane de români care au votat sunt inconștienți și îndobitociți?” (Cosmin Gușă, Realitatea TV.)
Sunt mândră că sunt româncă și mi-e rușine cu unii ca dumneavoastră.
Să fim mândri că suntem români!
Dumnezeu să ajute România!
