Iată că a trecut şi ziua noastră cea mai scumpă de la 1 Decembrie, o zi plină de istorie, de speranţă şi de amărăciune după care, aşa cum ne-am obişnuit în fiecare an, păstrând imaginea din ce în ce mai palidă a Imnului Naţional, a defilării Armatei Române, a Tricolorului arborat ici şi colo în din ce în ce mai puţine locuri, a unui Băsescu din ce în ce mai jigărit şi cu chelia fleşcăită de lapoviţă aşteptând cu un aer plictisit terminarea defilării precum şi a câtorva farfurii de unică folosinţă cu un polonic de fasole şi un cârnat donate de umbra celei care a fost Armia Română.
Singurele locuri unde Tricolorul a fost arborat aşa cum scrie Legea, adică pe toate imobilele publice, au fost cele din Judeţele Covasna, Harghita şi Mureş dar asta numai ca pretext suficient pentru a putea agăţa alături de Steagul României şi câte o cârpă de culoare neagră ca semn al pretinsului doliu pe care, în semn de sfidare şi ură faţă de noi românii care încă îi tolerăm în Ţara noastră, conaţionalii noştri unguri şi-l poartă în fiecare an de sărbătoarea noastră naţională tânjind dorind cu orice preţ ca să ne cotropească Transilvania, pământul nostru strămoşesc după care continuă să jinduiască aşa cum s-au învăţat ca să se uite lung şi spre teritoriile tuturor vecinilor adică ale celor din Austria, Slovenia, Serbia, Slovacia şi Ucraina.
Şi iată că, pe acest fond de permanentă dihonie etnică întreţinută de extremiştii unguri pe banii sosiţi din lumea largă, Moş Crăciun ne-a adus ceva mai din timp un Santa Klaus pe post de noutate pentru popularea Palatului de la Cotroceni, învelit şi împodobit cu stive de promisiuni care mai de care mai science fiction aşa că, mai înainte ca să se dezmeticească, românii din Ţară şi cei din diaspora au constatat în sfârşit că, în locul piratului cu chelie s-au ales cu un Klaus despre care însă se mai spune că l-ar fi îmbolnăvit pe Ponta de Klaustrofobie!
In ceea ce ne priveşte, optimişti cum n-am mai fost încă de pe vremea lui Decebal, sperăm ca această boală cu multiplele ei apucături, să fi fost adusă de neamţ în vreo eprubetă şi să nu i-o fi transmis lui Ponta prin contact direct deoarece, dacă ar fi aşa, am fi lipsiţi de certitudinea că el s-ar fi vindecat complet de ea iar dacă ar suferi şi el de aceeaşi maladie, nu ne mai rămâne decât să ieşim cu toţii în stradă pentru un jogging naţional asezonat cu măciuci ori ce vom găsi în cale. Iar bine înţeles că, de această dată nu vom mai beneficia de sprijinul direct şi de sfaturile de specialitate ale instructorilor străini veniţi cu duiumul ca să se asigure că vor scăpa de olteanul cel zgârcit din cauza căruia nu puteau şterpeli chiar nimic din Ţărişoara noastră.
Ehei şi ce mare petrece a fost după aceea! Cum în doi timpi şi trei mişcări ale iluzioniştilor străini au dispărut absolut toate întreprinderile şi implicit, economia noastră naţională de parcă nici nu ar fi existat iar din bagheta aceluiaşi vrăjitor au răsărit de nici unde cohorte de paraziţi vorace deghizaţi în politicieni care, în cadrul concursului naţional „CINE FURĂ MAI MULT?” s-au şi apucat cu hotărâre ca să se îmbuibe în disperare de teama firească să nu le ia cineva înainte. Şi atunci, suntem lesne de înţeles că tare ne-am dori în sfârşit ca să ne dăruiască Bunul Dumnezeu un preşedinte adevărat iar de data asta să ne dea şi după sufletul nostru, nu numai după ce merităm pentru că în realitate, tare am fost hăituiţi de istorie, … poate cam prea mult! De pildă, începând din 1947 după abdicarea M.S. Regelui Mihai şi până în anul 1990, neavând nici o altă variantă, românii au fost obligaţi ca să voteze pe Dej iar apoi pe Ceauşescu neavând voie şi nici cum să voteze pe cine au dorit. Începând însă din anul 1990 odată cu democraţia adevărată şi mai ales, după naşterea celebrului nostru „STAT DE DREPT!”, românii iar n-au putut să voteze pe cine au dorit deoarece au trebuit ca să voteze numai pe cel care ştiau că va câştiga în aşa fel încât poporul să scape de precedentul…
Ei, … şi cam aşa ni s-a tot scris istoria ultimilor 24 de ani de democraţie, libertate, legalitate, etc, ş.a.m.d. Aş fi stupid ca să prezint chiar şi rezumativ cele mai „convingătoare detalii” despre hoţiile lui Iohannios şi Ponta odată ce ne-am obişnuit ca ele să fie cât mai bine create, alimentate şi prezentate de cei mai talentaţi fabricanţi de sfori din Ţară şi din străinătate. Totuşi, românii noştri franţuji, ne pot explica de ce şi cum au stat ei atât de cuminţi în urmă cu câţiva ani când, pe o ploaie torenţială care i-a determinat pe români să abandoneze orice intenţie de a-şi mai exercita dreptul la vot, totuşi, la chemarea lansată de Băsescu au dat cu toţii buluc la locul de votare şi uzi fleaşcă, în ultimele minute până la închidere, vreo cincizeci de mii de fârtaţi au votat susţinându-l pe Piratul Chior fiecare legitimându-se, primind buletinul de vor şi ştampila, strecurându-se în cabina de votare, ştampilându-l pe susnumitul, ieşind din cabină, introducând buletinul de vot în urnă, restituind ştampila, primind documentul cu care s-a legitimat şi ieşind din secţie iar toate acestea reuşindu-le într-o viteză infernală de aproximativ TREI SECUNDE! astfel că, datorită acestor eroi, respectivul ne-a câştigat pentru încă cinci ani de prezidenţiat şi nici iadeşul n-a mai rămas din noi.
Păi, dragii noştri confraţi, în urmă cu cinci ani de ce nu v-aţi supărat la fel de aspru pe politicienii români şi nu aţi sărit în apărarea Ţării şi a norodului său obidit şi minţit de toţi la fel cum aţi făcut-o pentru a-l susţine pe Iohannis? Să fie oare asta încă una dintre ciudatele enigme ale istoriei moderne?! Dar, dacă într-adevăr multora dintre cei din diaspora le este cam ruşine să recunoască faptul că sunt români şi doar nostalgia ori dorul îi mai determină numai din când în când doar pe unii dintre ei să mai ofteze şi să lăcrimeze amintindu-şi de câte ceva pierdut în negura vremurilor, totuşi, de ce nu se opun practicilor şi faptelor noilor conaţionali cu care convieţuiesc şi care nu prididesc să se împăuneze cu performanţele lor şi nu de puţine ori, să ne dea foarte ritoşi norme de conduită ?
Păi, amintiţi-vă că, înainte de 1990, tot occidentul îl blama pe Ceauşescu pentru faptul că nu respectă dreptul cetăţenilor români la libera circulaţie iar după 1990, când acest drept le-a fost recunoscut şi aplicat celor care au dorit să călătorească, majoritatea ţărilor europene, uitând instantaneu de dreptul liberei circulaţii a oamenilor, au făcut o totală abstracţie de proprii lor hoţi şi astfel, toate relele le-au pus în sarcina hoţilor veniţi din România şi mai ales, a ţiganilor despre care au uitat complet când ei înşişi propovăduiau foarte necesarul drept de libertate a acestora de a călători deoarece prin sorgintea lor sunt un popor nomad?! Deci, când au minţit, atunci sau acum când francezii i-au adunat cu forţa pe ţigani şi înainte de a-i expedia în România le-au plătit câte o sută de euro ca să scape de ei?!
Dar ce părere să ne mai facem noi, în modestia noastră, când mai umblăm prin Europa şi admirăm locurile superbe din Austria, din Olanda şi alte ţări la fel de frumoase regretând că în România nu am reuşit încă să impunem o disciplină de fier şi o educaţie drastică pentru respectarea normelor de conduită civică prin curăţenie, comportament şi celelalte. Am admirat dragostea austriecilor şi a olandezilor pentru natura împrejmuitoare de care sunt îndrăgostiţi motiv pentru care n-ar admite să rupă dintr-o pădure nici măcar o crenguţă ori iubirea pentru animalele sălbatice care, mai ales în Olanda, hoinăresc nestingherite pe străzi, prin parcuri, pe câmpuri şi bine înţeles, prin preajma oamenilor de care nu ştiu că ar trebui să se ferească.
Însă, venind acasă, constatăm deodată că, aceeaşi occidentali foarte bine educaţi şi mai ales, extrem de îndrăgostiţi de natură şi miloşi faţă de animalele sălbatice, odată ajunşi în Aeroportul Otopeni, devin deodată mai răi ca românii şi după ce-şi descarcă grăbiţi lăzile cu arme şi muniţii, având contracte încheiate cu aceiaşi tâlhari români care ar vinde totul, după ce s-au înarmat până-n dinţi năvălesc în pădurile, câmpurile şi Delta Românească unde împuşcă absolut tot ce mişcă, fără nici o reţinere ori ezitare ! Oare, dragostea lor neţărmurită pentru animale le este impusă de propriile legi numai în cuprinsul propriului teritoriu ? Dar austriecii sau nemţii care îşi divinizează pădurile şi se prosternează în faţa lor mândrindu-se cu peisajele mirifice pe care le oferă, cu ce suflet încheie contracte extrem de discutabile legal şi moral cu tot felul de speculanţi din România şi pe baza lor defrişează munţi întregi de păduri pe care le transportă imediat în ţările lor ca materie primă pentru construcţii?!
Este evident că deocamdată, încă evit ca să amintesc mai mult despre acel Vereştoi supranumit prin Bistriţa „Lupul Pădurilor” şi ”Drujba lui Dumnezeu” prin Moldova şi care, după cum se spune, fiind în cârdăşie cu Băsescu şi alţi potentaţi locali, continuă să defrişeze nestingherit munţi întregi din Ţara noastră pentru a expedia zeci şi sute de trenuri încărcate cu materie primă lemnoasă în schimb, din Ungaria nu valorifică nici măcar o aşchie! Oare, această picătură de legalitate cu care deocamdată ne stropeşte peste ochi DNA-ul ciugulind cu mare grijă pe doar câţiva dintre tâlharii României, ne va putea împrospăta puţinul aer de puritate de care am avea atâta nevoie vitală ca să ne mai resuscite?
Oare, voi românii de departe, veţi avea tăria şi voinţa ca să urniţi împreună cu noi mareea dreptăţii clintind astfel acest bolovan imens pe care suntem constrânşi ca să-l ducem pe umeri deşi suntem conştienţi că ne sufocă pe toţi? Un dram de speranţă şi un imbold cât de firav ne-ar fi suficient ca să facem şi proba faptelor prin imboldul Imnului Naţional de „DEŞTEAPTĂ-TE ROMÂNE DIN SOMNUL CEL DE MOARTE!”
