Mă reîntorc din vacanţele petrecute în România tot mai optimistă, conform firii mele care caută cu bucurie partea luminoasă a vieţii. Nu e uşor să fii optimist în România cu atâtea valori răsturnate de-a lungul timpului, dar nici imposibil nu e. Am motive să cred că sunt totuşi obiectivă. O confirmare că nu mă înşel mi-o oferă faţa prietenilor mei care nu-şi mai întunecă privirea contrazicându-mă cu vehemenţă. Acum doar murmură printre buze: “Mmmda, aşa se pare”. Am încredere că nu mă înşel, pentru că multe din unităţile mele de măsură sunt cele ale comparaţiei României cu Canada în care vieţuiesc de 18 ani, ţară poziţionată în topul celor mai avansate state ale lumii. Din an în an, în multe privinţe, diferenţele se şterg. Dacă pe la începutul sosirii mele în Canada îmi încărcam geamantanele cu cadouri pentru România, în ultimii ani nu am ce să duc, pentru că acolo se găsesc de toate, frumoase, de calitate, după gustul european şi de multe ori cu preţuri mai mici.
Semnificativă mi s-a parut o anume împrejurare, petrecută într-una din vizite dinaintea plecării mele din Bucureşti. În casa prietenilor mei era ceva gâlceavă. Soţul îi reproşa soţiei că a cumpărat vase noi, deşi nu mai au unde să le pună. “Nu vezi ce frumoase sunt? Mi-au plăcut. Am să le arunc pe cele vechi” îi răspunde cu veselie soţia. Peste câteva ore, când am ajuns în Canada, am văzut la noi pe masă exact acelaşi model de vase nou cumpărate şi am auzit aproximativ acelaşi dialog despre ele. Concluzia e clară, comertul s-a perfecţionat la naximum. . Comerţul bine organizat, libera circulaţie în lume, mijloacele de comunicare, inovaţiile tehnice (amintind doar facebook-ul cu o evoluţie de-a dreptul furibuntă şi la îndemâna oricui), toate aflate într-o evoluţie aproape uluitoare, au înlesnit şi evoluţia ţării noastre. Era firesc ca evoluţia lentă cu care eram obişnuiţi să-şi schimbe ritmul inclusiv în ţara noastră, chiar dacă mai târziu decât ne-am fi aşteptat. Schimbarea se remarcă imediat ce ai coborât din avion. Intâlneşti un personal mai civilizat, care nu-ţi mai crează stresant îndatorirea de a le oferi bacşişul cât mai consistent. Indată ce ai ieşit din aeroport, Bucureştiul ţi se arată privirii mult mai bine. E din ce în ce mai curat, cu mai puţini câini vagabonzi, te întâmpină tot mai multe clădiri mari, moderne, care îţi desfată ochiul şi îţi vorbesc mai mult.
Plimbându-te pe străzi, constaţi că viaţa începe să îşi schimbe lumina şi culoarea, că are alt puls şi alt suflu. Incremenirea în stagnare, în starea de spirit apăsătoare, în derută, în neîncredere, în şansa unor schimbări, încep să-şi piardă consistenţa, să facă un pas înapoi. Nu mai întâlneşti la tot pasul oameni atât de întunecaţi la faţă de care să te fereşti să nu te înghiontească, ba chiar mai mult, zăreşti şi câte un zâmbet. Remarci cu satisfacţie că încet se strecoară pacea în suflete şi încep să se împace cu sinele lor, cu viaţa, să preţuiască momente simple şi frumoase din viaţa lor şi treptat îşi costruiesc un spaţiu în care se pot mişca mai lejer. Se face tot mai vizibil efortul de a se desprinde de vechile canoane experimentând aspecte noi de viaţă. Monotonia şi-a subţiat vălul.
Zilele petrecute în Bucureşti se desfăşoară variat, colorat şi adesea imprevizibil, dar ceva mai bine decât cu câţiva ani în urmă. Femeile sunt cochete, au charm, bărbaţii au carismă, seducţia este la ea acasă, poziţionându-se înaintea Canadei şi a Americii. Remarci pofta lor de viaţă în terasele şi restaurantele de toate categoriile care îi adună la taclale ca odinioară şi la momente de destindere. Circulă iarăşi glume şi bancuri noi. In zilele de odihnă merg la iarbă verde desfătându-se cu bere şi grătarele cu mici, ori cu fleici de vită sau de porc. In concedii merg la munte, la mare, practică turismul în ţări mai îndepărtate.
După ce poporul nostru a străbătut întortocheatul drum al schimbărilor care l-a obligat să îmbrace hainele răbdării, acum parcă se dezmeticeşte, se pare că-şi regăseşte busola, deşi ceaţa în care era învăluit nu s-a ridicat destul. Criza de identitate naţională care a făcut ca românii să nu mai ştie cine sunt şi ce drum să aleagă, apare că dă semne de slăbiciune a balamalelor. Românii încep iarăşi să-şi întărească convingerea că România este Grădina Maicii Domnului şi revin la plăcerea de a-şi mărturisi dragostea de ţară. Se înfiripează treptat sentimentul de unitate şi cel al valorilor comune. Spiritul civic parcă să se înfiripează mai bine. Nu mai participă la problemele politice ale ţării cu fervoarea de altădată. Încep să ia atitudine. Au întors spatele clasei politice considerând că nu îi mai reprezintă.
In toate sectoarele vieţii se simte o forfotă, o tendinţă de mişcare, de altă aşezare a faptelor. Creşte energia în oameni, lentoarea dă semne de slăbiciune lăsnd locul noilor preocupări abordate din alte unghiuri.
Librăriile sunt mai des cercetate de toate categoriile de varstă, condeiul se învârte cu mare hărnicie în mâinile multor scriitori, jurnaliştilor le sfîrâie călcâiele după dezvăluiri şi ştiri proaspete, învăţământul dă semne de revigorare. Cu bacalaureatul nu se mai joacă nimeni, îi zgâlţâie puternic pe leneşii claselor liceale. Tribunalele au trecut serios la treabă zguduind temeliile întocmite prin jaf, sportivii aduc medalii preţioase. Muzica populară înfloreşte în calitate chiar dacă manelele sunt destul de ascultate, chiar şi de cei care se dezic de ele. Pe toate planurile sunt schimbări, totul devine treptat puţin mai altfel.
Satele au devenit şi ele mai atractive, chiar şi pentru tinerii care stăteau cu ochii aţintiţi spre oraş. S-au construit multe vile, au introdus apa curentă în tot mai multe case. Pe unde priveşti, vezi gospodării tot mai înfloritoare. Trecând în goana maşinii prin sate, îţi creşte inima când le vezi. In colectivităţile mai mici de oameni, se remarcă şi mai bine oamenii care au scos cuvântul “nu pot” din vocabularul lor, oamenii care ştiu să transforme răul în bine, urâtul ân frumos, zădărnicia şi nimicul în eficienţă.
Peste tot în ţară începe să se aleagă grâul de neghină. Remarci uşor schimbările: comercianţi cu politeţe, şoferi mai amabili, civilizaţia circulaţiei dă semne de îmbunătăţire, numărul străzilor desfundate a scăzut. iar şoselele asfaltate s-au înmulţit. Intâlneşti tot mai des oameni care, prin perseverenţă, curaj, iniţiativă şi generozitate, au reuşit să schimbe în bine vieţile lor şi pe ale celor din jur, au construit lucruri durabile, oameni cu bun simţ şi interes civic, cu interes pentru starea de bine a semenilor, sau care ştiu să preţuiască valorile semenilor săi şi să-şi dorească să le ajungă.
Multe s-au realizat, deşi foarte multe au rămas de îndreptat, dar important este că treptat, oamenii au învăţat un lucru minunat de la viaţă, şi anume, că se poate şi altfel.
In Europa, România nu mai trezeşte groaza de acum 10-15 ani Ne mai lovim de indiferenţă, dar din când în când se remarca şi ceva interes sau curiozitate pentru noi. Foarte mulţi români au deosebit de bun nume în străinătate.
România a fost întotdeauna o zonă importantă între Balcani, Răsărit şi Europa, iar acum se simte un suflu primenitor şi în această privinţă.
In ţara noastră a dăinuit întotdeauna candela nădejdii de mai bine, chiar dacă uneori flacăra a fost mai plăpîndă, dar acum, când această flacără a început să se înalţe, pentru anul 2015, dorim să devină o torţă.
———————————————
