În România, tocmai a fost descoperit locul geometric în care mica corupţie, corupţia mijlocie şi marea corupţie şi-au dat mâna, generând o adevărată corupţie de sistem. Într-un oraş mai din sudul hărţii, primarul este reţinut de DNA pentru grave fapte de corupţie. Ceea ce a urmat este uluitor. Consiliul Local, întrunit de urgenţă, îl declară pe edil cetăţean de onoare al urbei.
***
Primarul unui alt oraş sudic este reţinut de aceeaşi DNA, în „deplasare”, sub aceleaşi acuzaţii. Ceea ce urmează este chiar mai senzaţional, pentru că implică nu doar colegii de conducere şi de partid, ci straturi populare mult mai largi – un miting de sprijin la care participă salariaţii primăriei, colegii de partid, „popor, prostime”, vorba clasicului! Am văzut scene de la miting la televizor şi mă frecam la ochi, spunând că am halucinaţii. Se sparie gândul! Dacă atât de iubiţii edili ar fi aparţinut opoziţiei, încă aş mai fi înţeles cumva aceste absurde manifestări de solidarizare, că doar auzim toată ziua despre politizarea Justiţiei.
Dar despre ce politizare ar putea fi vorba în aceste două cazuri, devreme ce ambii primari aparţin principalului partid de la guvernare, acuzat de adversari că ar controla, laolaltă cu preşedintele, DNA? Ar fi riscat instituţia cu pricina, fie independentă cu adevărat, fie dependentă politic, asemenea gesturi, dacă n-ar fi avut probe sau măcar suspiciuni întemeiate că edilii cu pricina şi-au băgat mâinile până la cot în banul public şi au întins mâna la consistente sume poreclite mită? Să fim serioşi!
Bineînţeles, până când se va pronunţa Justiţia asupra vinovăţiei celor doi arestaţi sau până îşi vor dovedi aceştia nevinovăţia în faţa aceleaşi Justiţii, suntem în faza acuzaţiilor şi a suspiciunilor, indiferent de numărul de probe adunate deja de DNA. Problema care se pune este aceea că singură Justiţia poate decide acest lucru, iar manifestările evocate la începutul textului reprezintă grave intruziuni în activitatea acesteia, presiuni incalificabile şi de neregăsit nicăieri în lumea civilizată.
Până când se va pronunţa Justiţia, rămânem însă cu faptele, incredibile, dar care mărturisesc dramatic despre nivelul până la care a putut coborî spiritul public băştinaş. Orice mi-aş fi putut imagina, dar să apelezi la protestul civic şi la conceptul de „onoare” pentru a proteja corupţia şi pe corupţi n-aş fi crezut că suntem în stare. Cât de tulburate, cât de răsturnate cu cracii în sus pot fi nişte valori ce păreau sigure, indiscutabile, pentru a se petrece aşa ceva?
E uluitor, jenant şi jegos şi aproape rămâi fără cuvinte. În România tocmai s-a petrecut o transmutaţie alchimică, a fost descoperit locul geometric în care mica corupţie, corupţia mijlocie şi marea corupţie şi-au dat mâna producând o veritabilă corupţie de sistem, în care corupţii şi corupătorii par să se fi îmbrăţişat pentru eternitate, în care spiritul civic a fost spectaculos deturnat împotriva civismului însuşi. În opinia mea, am intrat deja în metastază şi chiar nu văd ce operaţie miraculoasă ne-ar mai putea salva. Şi, apoi, ne mai mirăm că Europa nu doar că „stă cu ochii pe noi”, dar deja ne priveşte ca pe un fel de corp străin şi periculos pentru propria sa integritate.
