Prof. Rodica Perciali, câştigătoarea premiului “Outstanding American New Citizen” Chicago

Am auzit de multe ori despre românii din diaspora vorbe grele. Mulţi dintre cei rămaşi acasă spun adesea (şi cred asta cu tărie) că emigranţii români sunt acei oameni care au renunţat la luptă şi au plecat pentru că n-au reuşit să realizeze nimic în România.

Octavian Paler spunea că: “orice om normal are o singură patrie, toate celelalte sunt ţări”. Am să vă vorbesc despre români valoroşi pe care i-am cunoscut în SUA şi ale căror fapte arată că sunt români şi patrioţi adevăraţi chiar dacă nu mai trăiesc între hotarele patriei. Este protestul meu şi modul în care vă propun să demontăm acest mit al ratatului român care pleacă în occident ca un laş.

Bunker Hunt spunea că  “Este nevoie de numai două lucruri pentru a realiza scopurile pe care le ai în viaţă: “Decide exact ce anume vrei şi hotăraşte-te să plăteşti pretul.” Aşa a înteles să-şi traiască viata o familie de români stabilită în Statele Unite cu aproape treizeci de ani în urmă, familia Rodica şi Mihai Perciali.  Scopul declarat şi susţinut prin muncă de aceşti oameni, mai bine de un sfert de veac, a fost promovarea imaginii României peste ocean, prin intermediul culturii, tradiţiilor şi artei populare româneşti.

Romanian Folk Art Museum din Philadelphia a fost un experiment inedit al familiei Perciali. Ei au înfiinţat o organizaţie non-profit în 1983, în Chicago. Aşa s-a născut, din dor şi dragoste de ţara natală, Muzeul de Artă Populară Românească, muzeu care astăzi funcţionează în Philadelphia. În cei 27 de ani care au trecut de la înfiinţare, datorită muncii şi dăruirii acestor oameni, americanii au aflat despre România. Expoziţia şi galeria de artă populară românească, situate în centrul oraşului Philadelphia, stau mărturie aici, peste ocean, pentru cele două milenii de istorie, tradiţie şi cultură românească.

Exponatele şi oamenii au ajuns aici prin efortul şi bunăvoinţa familiei de filantropi români Rodica şi Mihai Perciali. Cea mai nouă colecţie de artă populară, expusă la Folk Art Museum din Philadelphia, provine din Transilvania. Muzeul deţine cea mai mare colecţie de artă etnografică europeană din SUA, după cea ucraineană din New York; cea mai mare colecţie de artă etnografică românească din afara ţării –  costume populare, covoare, ţesături, piese de ceramică şi lemn, ouă încondeiate, un interior  complet din sudul Transilvaniei. Există o bibliotecă de carte şi de material vizual; un centru de documentare despre România şi despre comunităţile româno-americane, inclusiv o expoziţie permanentă fotografică reprezentativă pentru istoria emigraţiei româneşti în SUA , prezentată sub forma a 11 panouri cu 300 de fotografii care pot fi itinerate oriunde şi au colindat toată America. Ani de-a rândul, familia Perciali a invitat în SUA călugăriţe pricepute în arta încondeierii ouălor de Paşte, care au arătat americanilor live rodul mâinilor, inteligentei şi imaginaţiei unui popor. Acest muzeu a făcut posibilă prezenţa în SUA a unor maeştrii în arta olaritului, care au produs ceramică tradiţională românească în faţa publicului American.

Există o sucursală a muzeului şi în Princeton NJ, depozitară de tipărituri şi materiale audio-vizuale, publicaţii, cărţi şi alte materiale de bibliotecă, arhive, tablouri şi artifacte folclorice românesti. Tot aici, la sucursala din New Jersey a muzeului, există o prezentare sugestivă a istoriei imigraţiei româneşti în Statele Unite ale Americii. De colectarea, expunerea şi prezentarea acestei colecţii, cea mai mare din Europa şi  SUA, s-a ocupat mai bine de un sfert de veac, voluntar şi cu dragoste, doamna profesoară Rodica Perciali împreună cu familia dânsei. Uneori au fost ajutaţi de voluntari, de presă şi de autoritaţile române, dar de cele mai multe ori, din nefericire, România a uitat de existenţa şi de munca dumnealor. Indiferent dacă a fost susţinută din afară sau nu, Rodica Perciali şi-a urmat ţelul, dovedind că este un om valoros, altruist şi puternic şi nu a cedat în faţa greutăţilor.  În anul 2002, familia Perciali a deschis o sucursală şi în România, la Braşov.

Fondarea Muzeului de Artă Populară Românească în afara ţării a fost prima iniţiativă privată de acest gen din lume, o idée şi un ţel care au străbătut timpul şi Lumea Nouă, vorbind americanilor despre resursele nebănuite ale urmaşilor lui Decebal şi Traian. Doamna Rodica Perciali  a organizat peste 120 de expoziţii publice, turnee de promovare ale culturii şi artei populare româneşti, programe educaţionale şi activităţi culturale, un maraton american pentru crearea unor punţi culturale şi economice între SUA şi România.

De-a lungul timpului, familia Perciali şi voluntarii care s-au dedicat acestui scop, au prezentat la târguri  culturale, festivaluri şi expoziţii de mare anvergură colecţiile de fotografii, costume populare, ouă încondeiate şi ceramică tradiţională românească. Simpla expunere în faţa publicului American şi promovarea valorilor şi tradiţiilor româneşti este un mare pas către capitalul de imagine de care ţara noastră are atâta nevoie în străinătate.

Doamna Perciali a susţinut prezentări pentru românii din diaspora şi americani, despre istoria imigraţiei româneşti pe pămantul făgăduinţei, prezentări susţinute cu materiale scrise, audio-vizuale, costume etnice şi obiecte de artă  autentice româneşti. Prelegerile, conferinţele de presă, apariţiile la posturi radio şi TV şi mesele rotunde organizate de Rodica Perciali au făcut posibilă prezenţa artei, culturii şi tradiţiilor romaneşti în incinta unor universităţi americane prestigioase şi în faţa publicului larg. Prezentările s-au făcut în biblioteci publice, în şcoli şi universităţi, în biserici, la festivaluri şi târguri, iar în 1998 prezentarea României s-a făcut în Manhattan, în celebra clădire World Trade Center din New York. Talentul şi energia cu care a înzestrat-o Dumnezeu pe această doamnă şi îndârjirea cu care şi-a urmat scopul şi destinul, au adus-o de nenumărate ori în atenţia mass mediei şi a autorităţilor americane.

În anul 1987, doamnei Rodica Perciali i-a fost acordat premiul “Outstanding American New Citizen “, în Chicago Illinois. Activitatea i-a fost răsplatită cu aplauze, admiraţie, interes, interviuri şi numeroase burse şi premii. Profesorul Charles King, de la catedra “Dr. Ion Raţiu” a universităţii  Georgetown din Washington DC, care predă cursuri despre politica si cultura Est  Europeană şi a publicat numeroare carţi şi articole despre România,  şi-a expimat adeseori respectul şi admiraţia faţă de activitatea doamnei Rodica Perciali.  Profesorul King a spus că mai are multe lucruri de învătat despre Europa de Est, iar muzeul din Philadelphia este o preţioasă sursă de informaţii în acest sens.

Unul dintre cele mai importante programe întreţinute de către Folk Art Museum, în ultimii zece ani, este un program pentru Promovarea Artizanilor Români în SUA de către 
Liga Româno-Americană, de asemenea, o organizaţie non-profit, înfiinţată în 1996 de către familia Perciali şi finanţată din resurse proprii. În cadrul programului, Liga oferă burse şi programe cu durată determinată pentru artişti, studenţi şi tineri jurnalişti care vor să se specializeze în domeniu. Liga funcţionează începând cu anul 1999, în Pennsylvania şi propune iniţiative şi programe pentru economie, participare civică, şi promovarea în SUA a economiei româneşti.
Articole despre muzeul românesc din SUA au apărut, în presa americană, presa diasporei şi cea din România,  cu predilecţie între 1983 şi 2006. “Activitatea muzeului românesc a reuşit să obţină constant atenţia mass mediei americane, iar acest lucru a adus României un capital de imagine comparabil cu prezenta Nadiei Comaneci la Montreal în 1976” spunea primarul orasului Chicago, în discursul ţinut cu ocazia înmânării premiului “Outstanding American New Citizen” doamnei Rodica Perciali.

Peste 40 de articole referitoare la muzeu au fost tipărite în SUA despre exponate, programe, succese şi proiecte între 1986 şi 2006. Apariţiile în Chicago Tribune, Chicago Sun-Times; American Society of Romanian Studies Kentucky; Aurora Daily; Northwestern Evanston University; Chicago Maroon-University; Cincinnati Inquirer; New York Greek Weekly şi Princeton NJ Packet. Pagini întregi de ziare, interviuri şi fotografii, au darul să ne bucure şi ne mândrim cu ţara noastră de origine.

Multe dintre realizările acestor oameni au fost ignorate în ţară, sau au apărut cu întarziere în România, abia după ce televiziuni ca NBC, ABC, CNN, WGN au prezentat elogios realizările familiei Perciali, numind-o “cea mai activă familie de filantropi români din SUA”, care şi-au dedicat timpul şi priceperea unui singur scop: “ Prezentarea valorilor, culturii şi tradiţiilor româneşti în afara graniţelor ţării.” În anul 1995, după 12 ani de la înfiinţare, muzeul a cerut ajutor datorită condiţiilor improprii în care funcţiona – în casa familiei Perciali. În lipsa de interes si de sprijin din partea autorităţilor române, Rodica Perciali cere ajutorul presei americane. Postul de televiziune NBC si ziarul Chicago Tribune au lansat atunci un apel în eter pentru găsirea unui spaţiu adecvat în care să funcţioneze muzeul de artă populară românească.

Un an mai tarziu, în 1996, Mircea Geoana, pe atunci Ambasador al României în SUA, participă la o expoziţie organizată de doamna Rodica Perciali la biserica română baptistă din Chicago si promite sprijinul autorităţilor române în această problemă. De atunci s-au scurs încă 14 ani, iar sprijinul n-a mai venit de nicăieri. Astăzi Romaniain Art Folk Museum se confruntă cu aceleaşi probleme dintotdeauna. “Romanian museum needs home”, titlul articolului de pe prima pagină a ziarului Chicago Tribune, rămâne actual si astăzi. Zilele trecute o inundaţie, datorată topirii bruşte a zăpezii, a afectat basementul clădirii din New Jersey în care este depozitată colecţia de tipărituri a muzeului. Indiferenţa, uitarea si ignoranţa inconjoara astăzi muzeul de artă populară si realizările sale de exceptie. Ultimele apariţii referitoare la Romanian Folk Art Museum, în presa Americană, datează din 20 martie 2008. Ele anunţau aniversarea a 25 de ani de promovare a tradiţiilor şi culturii româneşti peste ocean. Aniversarea a avut loc cu o întârziere de 8 luni, în noiembrie 2008. Din păcate, evenimentul a trecut neobservat în România, singura publicaţie care l-a amintit fiind Mondo News România. De atunci au mai trecut doi ani, iar acum muzeul stă mai mult închis.

Cele mai mari dorinţe şi planuri de viitor ale doamnei Rodica Perciali sunt legate de muzeu. Cu toate acestea, doamna Rodica nu este un om înfrânt. Este mândră ca s-a născut în România si că şi-a dedicat viaţa culturii si promovării tradiţiilor româneşti peste ocean. Doreşte să predea ştafeta unor tineri motivaţi, care poartă Romania în suflet, o respectă şi doresc să-i continue munca. Îşi doreşte să transmită generaţiei următoare dragostea pentru folclor şi tradiţii. Doamna profesoară  este tristă pentru că aceşti tineri se lasă aşteptaţi, deşi dumneaei îi invită de ani de zile. Şi mai doreşte să primească sprijin din partea autorităţilor române pentru conservarea colecţiilor deteriorate şi mutarea muzeului de artă populară la New York. Rodica Perciali spune: “De-a lungul timpului am avut mari reuşite, dar astăzi ne paşte şi un mare pericol, acela că nu mai putem să ţinem deschis muzeul deoarece nu mai avem suficient personal, fonduri şi nici destui conaţionali în jur care să ne susţină. Noi căutam sprijinul comunităţii românesti din New York, şi încercăm  mutarea muzeului acolo, unde România deţine spaţiul, fondurile  şi personalul necesar.

Au trecut 12 ani de la apogeul prezentărilor din 1997-1998, inclusiv cele de la WTC, două dintre cele mai mari expoziţii culturale româneşti din ultimi 65 de ani. Muzeul bate astăzi din nou la uşile New Yorkului şi vă roagă, în numele milioanelor de români pe care-i reprezintă, să fie primit în inimile conaţioanalilor şi în casa diplomaţilor de la Misiunea Română ONU, Consulat şi Institutul Cultural Român. Consider că aceştia ar fi trebuit de mult să dea acces muzeului şi, în general, diasporei  în cel puţin un sfert din clădirea  imensă care aparţine poporului român şi nu doar unor oficiali. Astfel aşteptăm să se deschidă şi de către dânşii calea dialogului şi cooperării, să devină mai transparenţi şi binevoitori spre binele tuturor românilor. Vă invităm să ne călcaţi pragul şi  să cunoaşteţi valorile inestimabile ale culturii româneşti  expuse în muzeu. Vă invităm la un dialog axat pe tema găsirii celor mai potrivite soluţii pentru viitorul lui şi al programelor de sprijin pentru ţară,  pe care puteţi să le vizualizaţii la adresa noastră web  www.romanianculture.us Este nevoie urgentă de conservarea colecţiei de textile şi mobilier şi orice fel de contribuţie sau ajutor sunt binevenite.”