Oare ce-i trece omului prin cap când aude cuvântul “mască”? O trupă de artişti sub îndrumarea unui maestru al teatrului, am răspunde noi! Şi astfel taina ar fi dezlegată!
Câtă minunăţie în puterea de exprimare fără cuvinte a acestor actori, câte universe în imaginaţia celui care semnează scenariul şi regia unui spectacol! Şi unde mai pui că lumina şi muzica vin să îmbogăţească performanţa personajelor de pe scenă! Uiţi de tine în acele momente în care faci parte din aerul pe care îl respiri odată cu cei de pe scenă şi care, fără voia ta, te-au atras deja într-o altă lume. Rămâi nemişcat, precum o mască, atunci când urmăreşti ultima scenă, când se stinge lumina în semn că piesa s-a terminat! Ai fi vrut să mai urmeze, să mai fie un capitol, să nu se termine, să nu te trezeşti din visul devenit realitate! Ai vrea sa te mai naşti o dată şi să te naşti o Mască, să alergi pe străzile vieţii şi să-i încurajezi pe cei care uită să privească cerul, să salute răsăritul şi apusul! Să fii parte din visele lor, să le arăţi drumul spre nori şi umbra copacilor de lingă poieniţa unde se pot răcori în după amiaza unei zile fierbinţi de vară!
Cum am mai putea să descriem ce am simţit, prezenţi fiind la reprezentarea spectacolului “Intrusa” dupa J. L. Borges, cu teatrul “Masca” din Bucureşti, în regia maestrului Mihai Mălaimare? Nu ştiu! Cuvintele sunt de prisos, iar amintirile vii! 84 de minute fără cuvinte, în care culoarea, muzica şi mişcarea sunt personajele principale. O poveste a iubirii patimaşe, a nebuniei provocate de durerea inimii când te afli în faţa femeii care-ţi fură minţile. Dar cât de complicată când, această iubire, această femeie, este întruchiparea pasiunii ce pune stăpânire pe doi fraţi, iubire care în final pierde în faţa legăturii lor de sânge. Cei doi fraţi ajung să vândă femeia iubită unui bordel, lucru pe care în final îl regretă, durerea sfâşiindu-le sufletele. Numai moartea ei pare să fie soluţia finală, iar memoria sa rămâne în ochii şi inimile pătimaşe ca şi o Intrusă (îi regăsim în piesă pe actorii Alina Craiţa, Ana Sivu-Daponte, Cosmin Creţu, Valentin Mihalache, Sorin Dinculescu şi copiii Vlad Dumitru şi Călin Matei. Scenariul şi regia sunt semnate de Mihai Mălaimare, scenografia şi costumele Sanda Mitache, coregrafia Ioan Tugearu, muzica Gabriel Bassarabescu iar luptele scenice au fost realizate sub îndrumarea lui Szoby Cseh)
Înfiinţat la 24 mai 1990, teatrul “Masca” din Bucureşti este singurul teatru de gest, pantomimă şi expresie corporală din România. Este condus de actorul şi regizorul Mihai Mălaimare, a cărui echipă de tineri actori profesionişti, dau viaţă personajelor prin lipsa textului! În perioada 10-14 martie 2010, teatrul “Masca” a participat la ediţia din acest an a Festivalului internaţional de teatru vizual QuestFest din Washinton DC, cu spectacolul “Intrusa”. Acest festival reuneşte peste 15 producţii profesionale, în 50 de reprezentaţii. Regizorii şi actorii participanţi în festival sunt invitaţi să conducă discuţii, ore de practică şi seminarii, având ca subiecte de dezbatere pantomina, importanţa limbajului prin semne, mişcarea şi expresia. Aceste ateliere sunt adresate atât studenţilor şi profesioniştilor din teatru cât şi publicului larg. Pentru atelierele de actorie din cadrul festivalului, au fost alese momente din piesa “Statuile” (personajele Venus în interpretarea actriţei Alina Craiţa şi Cezar, în interpretarea actorului Cosmin Creţu), în regia lui Mihai Mălaimare. O evocare a oraşului Pompei, a acelui loc acoperit de cenuşă în august 79, regăsit în secolul al XVIII-lea. Un spectacol în care regizorul dă viaţă statuilor pentru a ne aduce în faţa unei posibile comunicări cu o lumea aflată la o distanţă de milenii.
Participarea la festival a marcat un nou succes al teatrului românesc şi un schimb de experienţă pentru participanţi dar şi pentru public. Cei prezenţi la reprezentaţiile actorilor români au plecat îmbogăţiţi în suflet şi spirit, iar cei care nu au participat ca public, nu vor şti niciodată ce au pierdut! Felicitări şi aplauze la scenă deschisă teatrului “Masca” şi un sincer “La mulţi ani!” pentru cei 20 de ani de activitate.
