Doina Mirea
Iubitorii muzicii populare şi folclorice sunt nelipsiţi oaspeţi ai unor spectacole publice de scenă sau de emisiuni tv, despre care timpul, ca piatră de încercare, confirmă că superbitatea lor nu se perimează. Fptuitoare a artei unor astfel de spectacole, Doina Mirea este capabilă să emoţioneze însăşi, prin acurateţea, căldura şi entuziasmul cuvintelor pe care le exprimă despre melosul neamului românesc şi glăsuitorii lui. Pentru ea, cântecele populare şi folclorice româneşti sunt salve ale victoriei culturii săteşti în formă sensibilă, temelii pe care istoria nu le-a aruncat peste bord niciodată, oricâte vor fi fost cumpenele! Altminteri, identitatea însăşi a naţiunii române s-ar fi clătinat, ar fi fost contopită în stare dezbinată de toate valurile ce s-au rostogolit asupra ei.
Poate că puţini artişti din România acestui timp iubesc asemeni Doinei Mirea ceea ce realizează profesional. Prin sufletul ei, ca prin lunetă, se priveşte floarea lumii melosului românesc!
Se impun azi măsuri igienice şi etice, pe lângă cele estetice, faţă de cântecul adus sub atotpătrunzătorii bani. Chiar şi atmosfera spectacolului se cumpără! Banii şi ideologiile scapără în locul chibritului spiritual, iar înflăcărarea vine cel mai adesea nu de la puterea de expresivitate etică, estetică, artistică şi culturală, ci de la multe alte congruente cum ar fi de pildă extazul electoral!
Din relaţia organizatori de spectacole, impresari, artişti, public şi telespectatori, cu implicare diferenţiată în atari stări de fapt, mai mult sau mai puţin deviante de la ruta profesionalismului în favoarea cărărilor condiţionate de managementul profitului în orice situaţie, Doina Mirea a ales întotdeauna predispoziţia publicului şi telespectatorului! Un spectacol care o are la „manşă” pe Doina Mirea, are la bază valoarea. Ea are o exprimare verbală curgătoare, un surâs jovial, neîntrerupt, natural, un crepuscul de soare sub gene, o undă de blândeţe a feţei, o gestică graţioasă, perseverentă în afişarea bunăvoiei, voioşiei, generozităţii.
Întocmai aşa este Doina Mirea. Artistă cu har, nejucătoare a rolurilor de creaţie, pentru că se joacă pe sine. Aceasta-i nota ei de valoare, fără să fie noutate în arta spectacolului, ci un ceva care era cândva regula lui. A afirma că Doina Mirea este unică în lumina aceasta favorabilă de minutar şi suflet al desfăşurătorului unui spectacol, ar însemna fixarea adevărului pe o perspectivă micşorată, dar a spune că Doina Mirea este în linia întâi a elevanţei şi profesionalismului, alături de cei ce făptuiesc aura spectacolelor, este adevăr demonstrabil! Singurul har ce nu poate fi învăţat e harul însuşi, dar tot el are şi cea mai pregnantă caracteristică de a se camufla dacă nu este pus în evidenţă sub luciditate, fără exagerare, şi fără risipa niciunei scântei. Harul, ca frumuseţea există, sau nu!
Doina Mirea le posedă pe amândouă! Talentul ei nu e capriciu, frumuseţea nu e transformare, ambele există şi se manifestă fără forţare! Resursele spiritualităţii şi zestrea frumuseţii se revarsă ca fluviul în uniformitate cu tot ce realizează Doina Mirea în sfera muzicii populare şi folclorice româneşti. Nu copie, nu se substituie, este ea însăşi, impresionabilă plăcut în tot ceea ce realizează. Datorită Doinei Mirea se reconsideră multe adevăruri ipotetice despre zisa măiestrie a showman-ilor ecranului şi scenei. Nu poate exista un aplomb creator individual în faţa publicului, nu sunt decât ridicoli showmanii aceştia, vorbind în lipsa unei pregătiri adecvate, făcând în bilanţ sporit de la spectacol la spectacol, gafe, debordând de glume bizare, râzând, gesticulând, manifestând vervă fără control, într-o libertate absolută, familiară şi spontană până la caraghios.
Nu! Doina Mirea are cultură, confirmă că se pregăteşte temeinic înainte de spectacol, ştie ce vorbeşte, vorbeşte decent, este îmbrăcată elegant, este frumoasă, este atrăgătoare, stăpâneşte, într-un cuvânt, arta spectacolului, printr-o prezenţă decentă, interesantă şi afectivă în faţa publicului spectator sau telespectator!
