Presa în Blugi
– Pentru început, vă rog să-mi spuneţi care sunt paşii pe care trebuie să-i urmeze tinerii pasionaţi de medicină pentru a ajunge medici profesionişti.
Dacă sunt pasionaţi într-adevăr deja au făcut primul pas şi anume să-şi aleagă meseria care îi place. În rest, un medic profesionist înseamnă un medic bine pregătit şi dedicat meseriei pe care o practică şi pacientului pe care îl serveşte. Trebuie să se pregătească foarte bine în specialitatea aleasă de ei şi să rămână la zi cu toate informaţiile care apar în domeniul specialităţii lor.
– De ce au nevoie aceşti tineri pentru a practica această profesie la cel mai înalt nivel?
Au nevoie de încredere în sine, perseverenţă şi sacrificiu pentru a ajunge într-adevăr la nivelul de medic profesionist, recunoscut în domeniul său şi respectat. Bineînţeles este nevoie şi de modele şi de mentori care să-i atragă şi să-i ghideze în evoluţia lor. Eu nu sunt dintre cei care cred că meseria se fură în medicină, aceasta se învaţă, însă este nevoie de medici care să fie modele şi care să fie dispuşi să pregătească pe cei mai tineri fără să-i fie teamă că într-o zi aceştia pot deveni se mai buni decât mentorii lor.
– Care sunt obstacolele pe care trebuie să le depăşească în cadrul acestei profesii? La ce trebuie să renunţe pentru a-şi valorifica potenţialul de care dispun?
Cel mai important obstacol ar fi lipsa de încredere în sine şi lipsa de încredere în viitor. Aud mulţi medici tineri care spun că nu au nici o şansă şi că nu pot să facă nimic pe când în părerea mea ei sunt cei care trebuie să facă paşii necesari să schimbe lucrurile în bine. În evoluţia sa un medic dedicat trebuie să renunţe la o partea din viaţa sa privată şi trebuie să accepte că uneori meseria sa poate deveni un stil de viaţă.
– Care sunt avantajele pe care le oferă medicină pentru aceşti tineri, astfel încât părinţii să investească resursele necesare în sprijinirea lor?
Medicina din păcate nu este o meserie din care să te îmbogăţeşti, cu mici excepţii bineînţeles. Însă medicina este o meserie care îţi aduce respect dacă o practici bine şi poate să-ţi garanteze un statut social bun şi o viaţă la un nivel peste nivelul mediu. Normal nu trebuie să ne luăm ca model situaţia actuală a medicilor ca şi plata în sectorul public, care este cu certitudine mult sub nivelul meritat. Pe de altă parte, trebuie să avem încrederea că această situaţie nu are cum să rămână aşa o perioadă lungă şi că acest aspect se va normaliza în cursul anilor care vin.
– De la ce vârstă sfătuiţi părinţii să-şi îndrume copii spre această profesie? Există o vârstă optimă în care înclinaţia copilului poate fi “modelată” în mod corespunzător?
Cu cât copilul este mai tânăr cu cât este mai bine, însă părinţii trebuie să înţeleagă că forţarea copilului să facă medicina dacă acesta nu doreşte este o mare greşeală. Ei pot să-l îndrume dar trebuie să-l şi respecte părerea şi orientarea spre o altă meserie dacă acesta aşa decide. Cel mai rău este să forţezi un om să devină ce nu vrea să fie, ce înseamnă că în pofida faptului că el poate să treacă examenele şi să devină în final medic, acesta nu va fi unul dedicat care crede în meseria pe care o practică şi probabil că nu va excela în domeniul pe care o să-l aleagă rămânând cu regretul că nu şi-a ales facultatea la care a visat.
– La ce este deficitar sistemul medical românesc în acest moment? Ce schimbări ar trebui făcute pentru a deveni unul performant?
Sistemul medical este deficitar în unele domenii cum ar fi Anestezia, Terapia Intensivă, Medicina de Urgenţă, Chirurgia Cardiovasculară pediatrică, Neurochirurgia.. etc. Nu aş putea da o reţetă care să fie una comprehensivă despre cum poate fi făcut sistemul performant însă sunt mai multe domenii care trebuiesc abordate cum ar fi finanţarea acestuia, pregătirea medicilor şi a rezidenţilor şi ameliorarea infrastructurii sistemului şi dotarea. Cele trei aspecte sunt interdependente şi trebuiesc abordate simultan.
– Cum se adaptează SMURD-ul progresului tehnologic? Cum utilizează sistemul de urgenţă tehnologia pentru a reduce timpul de intervenţie la pacient?
SMURD s-a adaptat bine progresului tehnologic mai ales dacă ne uităm la cum s-au introdus tehnologiile noi în practica medicii de urgenţă. Aici putem vorbi de telemedicina care am pornit-o încă din 2003 ca proiect pilot cu sprijinul companiei Vodafone însă ulterior devenind un sistem naţional care ne permite să acordăm asistenţă echipelor fără medici la faţa locului. Totodată ca mijloace de intervenţie SMURD utilizează cea mai modernă tehnică de intervenţie de la motociclete la elicoptere. În scurt timp urmează să introducem în zona deltei noi mijloace de intervenţie pe apă care includ şi un hovercraft.
– Ce reprezintă viaţa şi moartea pentru dumneavoastră?
În medicină de urgenţă încercăm să ne luptăm contra timpului şi salvăm vieţile chiar dacă nu întotdeauna reuşim. Chiar dacă moartea este un final la care toţi o să ajungem cândva, pentru mine moartea înseamnă eşecul când vine vorba de intervenţia şi de încercarea de a salva o viaţă. Din păcate nu avem cum să reuşim întotdeauna însă rolul nostru este să încercăm şi să dăm omului şansa lui de a trăi mai ales când este vorba de oameni care au suferit accidente sau îmbolnăviri asupra cărora intervenţia noastră poate avea impact dacă o facem corect şi la timpul potrivit.
– Ce apreciaţi şi ce aţi schimba la România?
România este o ţară frumoasă cu potenţial foarte mare. Parafrazez ce a zis cândva mama unui coleg de al meu “România este ca un vas de argint, doar trebuie lustruit ca să-şi arate valoarea”. Oamenii sunt toleranţi şi deschişi, însă nu au încredere în ei şi în ţara în care trăiesc. Aş vrea să văd mai multă încredere şi mai mult optimism. Nu schimbăm România niciodată prin vorbe şi critici la adresa altora ci doar prin fapte şi prin implicarea noastră ca indivizi.
– Ce mesaj le transmiteţi românilor care după 26 de ani de la căderea comunismului regretă căderea acestuia?
Cei care regreta căderea comunismului înseamnă că nu apreciază libertatea şi nu apreciază şansa care s-a dat României şi românilor prin faptul că România a devenit o ţară liberă, democratică şi membră a unor organizaţii şi instituţii de importanţă majoră cum ar fi NATO şi UE. Am trăit în timpul comunismului şi am văzut ce a însemnat un regim totalitar în care nu puteai să deschizi gura şi nu aveai libertatea ta de a te exprima sau a lua decizii care îţi afectează viaţa. Numai cineva care este orb nu vede schimbările în bine care au avut loc în cei 25 de ani. Normal, sunt de acord că nimic nu este perfect şi că mai trebuie lucrat mult ca să devină România ţara la care visăm, însă de 25 ani mergem înainte făcând greşeli peste greşeli dar şi făcând paşi pozitivi spre un viitor mai bun, chiar dacă nu cu viteza cu care ne-am dorit-o şi nu cu rezultatele care ni le-am dorit, ca persoană bolnavă de optimism, sunt convins că România va evolua şi se va dezvolta, doar că trebuie să ne implicăm cu toţii în loc să stăm în mare parte pe margine şi să criticăm.
