Un text hipersuperrealiststiintific. (intrucat numele personajelor sunt cunoscute, le-am numerotat doar pentru “departajare”) Continentul 1. : – Cum spui ca s-a rezolvat cu iesirea din criza? Continentul 2.: – Pai s-au adoptat niste masuri care vor duce la cresterea numarului de locuri de munca, la crestere economica, la scaderea inflatiei si a pretului la benzi… Continentul 1.: – Aiurea…Tu nu crezi ca in spatele “pretului la benzina” sunt niste “interese bine definite”? Eu cunosc cazul concret al unui inventator roman, care a fost chiar la un targ de inventii la tine si a primit medalia de aur pentru transformarea energiei valurilor in trei tipuri de energie, intre care si hidrogen, “combustibilul viitorului”. Si? S-a aplicat inventia undeva? Continentul 2. : – Poate ca inca nu i-a venit timpul… Continentul 1.: – Nu, dragul meu, sunt alte interese care fac ca petrolul sa ramana “combustibilul prezentului”! (un apel transatlantic infiora usor un banc de pesti din Golful Mexic: – Alo?…spune un scriitor roman. Exista o asociatie a jurnalistilor care se numeste N.A.R.P.A.? Cum pot lua lagatura cu…/mesaj intrerupt/…pentru a deveni…/mesaj intrerupt/… Continentul 2. se consulta prin sateliti cu Continentul 1. … Raspuns: – Exista un statut, daca va incadrati deveniti ! – Va multumesc pentru …/mesaj intrerupt/ ) Continentul 2.: – Ce spuneai despre combustibil? (bancul de pesti din Golful Mexic este din nou infiorat…) – Alo! Este adevarat ca N.A.R.P.A. s-a nascut dintr-o intamplare …ca nu puteau zbura avioanele transatlantic din cauza vulcanului din Islanda? Si atunci n-au mai venit invitatii din Europa la Chicago si cum jurnalistii din Canada si S.U.A. erau prezenti acolo s-au gandit sa infiinteze… Continentul 2.: – Luati legatura cu N.A.R.P.A., ei va pot oferi detalii ! – Va multumesc, asa voi…/mesaj intrerupt/. Continentul 1.: – Hai sa discutam maine, acum vad ca… (“Alo”, se aude din adancuri …”Suntem un banc de pesti si am vrea sa stim…Am auzit despre o asociatie din Chicago; sa nu fie una a pescarilor ! Ne puteti oferi amanunte?” Continentul 2: – Este o asociatie a jurnalistilor; si ei sunt pescari uneori…De stiri ! “Multumim!”, se aude dinspre Golgul Mexic…Seara cade incet ca o cortina peste Oceanul 1. ) * * * Cateva luni mai tarziu scriitorul roman 2640777, care era interesat de N.A.R.P.A., primeste un e mail: “Vi s-a expediat legitimatia, in doua-trei zile o veti primi, depinde cum functioneaza posta romana.” Scriitorul roman 2690777 este fericit, incepe zilnic sa treaca pe la secretara nr. 3 a institutiei unde lucreaza si la care ajung de obicei plicurile pentru el… “Daca primesc legitimatia N.A.R.P.A. ar trebui sa vin cu niste flori…Sau cu prajituri?”, se gandeste in timp ce intreaba pentru a patra oara daca… Dupa cateva saptamani scriitorul se transforma in “jurnalist de investigatie” si incepe sa “investigheze” traseul sosirii corespondentei. Secretara il trimite la poarta; portarul il trimite la soferi; soferii il trimit la Oficiul postal nr. (nu cred ca este cazul sa precizam, poate nu este de vina!). Dupa ce Oficiul postal nr. raspunde oficial ca in ultima luna nu a primit nici un plic pe numele sau… (aici se trece pe “repede inainte”…pana cand legitimatia retrimisa este ridicata cu emotie de scriitorul roman nr. 2640777 de la Oficiul postal nr. /acum numarul chiar ca nu mai are nici o importanta!/ )… Este trecut de ora 16 , este o zi caniculara la Bucuresti, peste drum de iesirea de la Oficiul postal nr. …este un bistro unde “se fabrica mici”, scriitorul roman nr. 2640777 se decide – fiindca tot nu a mancat la pranz , de nerabdare sa ajunga aici – sa sarbatoreasca romaneste primirea legitimatiei…Si o face comandand trei mici si un pahar cu bere! (isi aminteste ca intr-o emisiune de televiziune Mircea Dinescu il avea ca invitat pe unul dintre ambasadorii S.U.A. la Bucuresti, numele este prea cunoscut, asa ca importanta este secventa ; “Domnule Ambasador, intreba Dinescu foarte incisiv, ce credeti ca ar avea mare succes in America din ceea ce exista in Romania?” “Micii !”, raspunse cu un zambet larg Domnul Ambasador…iar Dinescu se aprinse imediat: “Atunci nu am putea aranja sa exportam si noi cateva vapoare de mici in America?” * * * Se gandise de mult, cand va avea legitimatia N.A.R.P.A. in buzunar se va duce neaparat la o biserica sa se roage. Scriitorul roman nr. 2640777, dupa ce termina cei trei mici si paharul de bere , se urca in metroul de pe magistrala (aici autorul isi cere scuze, dupa paharul cu bere si de entuziasm ca are legitimatia “in buzunar” /se impune o paranteza…”in buzunar” este o figura de stil, te-ar putea trimite cu gandul la buzunarul pantalonilor sau al blugilor; legitimatia sa N.A.R.P.A. era “in buzunarul de la piept al bluzei”, in dreptul inimii; asa hotarase Destinul, el nu facuse nimic premeditat, se imbracase cu o bluza alba, de vara, care avea un singur buzunar la piept, in partea stanga; si acolo era acum legitimatia N.A.R.P.A. ! /…autorul isi cerea asadar scuze ca nu mai retinuse numarul magistralei de metrou, cobora fericit in Piata Victoriei si se indrepta agale /se intreba mereu de ce, in toate celelalte zile, se grabea intotdeauna sa ajunga undeva; isi amintea si de o discutie, acasa la Mircea Nedelciu, cand se dusese sa faca un interviu. “Eu apreciez la tine faptul ca tu iti faci timp, acolo, unde lucrezi ca librar, sa citesti manuscrisele tuturor tinerilor care vin la tine !”, ii spusese lui Mircea; iar acesta ii daduse un raspuns la care nu se astepta: “Pai de la fiecare ai ceva de invatat!”…Si el care crezuse ca doar incepatorii au de invatat de la un scriitor consacrat! Intra in prima biserica de pe Calea Victoriei, se ruga, multumi lui Dumnezeu pentru aceasta legitimatie si apoi cumpara niste lumanari… – Cum se numeste biserica?, o intreba pe batranica de la lumanari. – “Vasile cel Mare”, iar din toamna se va numi si “Inaltarea Sfintei Cruci” ; pe 14 septembrie se va sarbatori pentru prima data acest hram. Multumi fericit ca avea si o stire, ar fi putut – ca jurnalist – sa se documenteze afara, sa citeasca ceea ce era afisat la intrare, prefera insa sa vorbeasca intotdeauna cu oamenii fiindca acasa nu mai avea cu cine. Sotia sa, Livia, pentru care aprinsese o lumanare, murise acum cativa ani, fiul sau plecase in strainatate; nu-i mai ramasese nici macar pisica Mitovschi, pisica de care avusese grija Livia si care o “preluase” de la o doamna ce plecase in Franta. “Ce ironie!”, se gandi scriitorul roman 2640777…”Mitovschi, o pisica, supravietuise Liviei!” * * * Ajuns acasa, cu o cutie de bere (nu vom da numele pentru a nu face publicitate, vom preciza doar ca este vorba de sortimentul de bere cu numarul 457930228071, sortiment din care nu gustase niciodata) si un sandvis cu sunca numarul 905724517 , se aseza la calculator , puse legitimatia la vedere si scrise un e mail de multumire catre N.A.R.P.A. Apoi cauta pe “you tube” muzica ce s-ar fi incadrat in “festivitatile de sarbatorire a primirii legitimatiei” si astfel vecinii de bloc auzira, prin fereastra deschisa, cantece cunoscute ale Mariei Tanase, Grigore Lese, Tudor Gheorghe (isi amintea ca prin 1978 maestrul facuse fata de el un gest neasteptat de politete:il condusese personal, in semn de apreciere, prin hatisul de coridoare ale Televiziunii Romane, iar in urma unui turneu facut impreuna, pe cand locuia la Barlad, maestrul Tudor Gheorghe ii dedicase un fel de epigrama: “Profesore, sa fii cum esti In lumea asta fara nume, Sa-ti duci in zbor, pe cai de spume, elevii tai pe care-i cresti, din lumea asta fara nume in lumea voastra de povesti !” Admiratia si pretuirea pentru Tudor Gheorghe ramasese constanta in timp, punea mereu melodiile sale celebre, descoperise recent una pe care nu o auzisese inca, “Of ce dor, ce chin, ce jale…” Dar ultima melodie a serii, fiindca se facuse tarziu, era o melodia cantata de Nicola, avea niste versuri care facusera melodia nemuritoare: “Cand ma uit la stele, vorbesc cu ele…” Atinse incet legitimatia, se gandi la Livia, la fiul sau si la Dumnezeu , dinspre care cateva stele rasarisera deja.
