(Recenzie la volumul „Prin roua gândurilor”)
Neobosita Mihaela CD, ne propune un nou volum „Prin roua gândurilor”, de această dată cu articole, cronici, recenzii scrise de dânsa la cărțile care au ajuns în posesia ei. Grupate pe mai multe capitole, ne prezintă punctul de vedere al cititorului, jurnalistului, scriitorului, MIHAELA CD.
Un articol pe cât de interesant pe atât de frumos și complex, este despre „Locul unde poetul/scriitorul atinge nemurirea”. „Prin scriitură poetul, scriitorul, își asigură permanența scrierilor sale dincolo de timp și spațiu”. Fiecare scriitor care-și pune gândurile pe fila albă de hârtie, încearcă să-și prezinte punctele de vedere despre tot ce ne înconjoară, despre emoții, trăiri și sentimente. Dacă reușește să și tipărească aceste scrieri, deja face primul pas spre nemurire. Nu întotdeauna și nu fiecare scriitor are șansa să ajungă cu scriitura pe rafturile unei librării. De aceea, al doilea pas ce-l va apropia de nemurire este donarea cărților la biblioteci. Aici este locul unde cărțile pot ajunge să fie citite de cei doritori de cunoaștere, aici se împlinește visul fiecărui scriitor de a trece hotarul spre nemurire.
Un alt punct de vedere al autoarei, ne prezintă situația presei moderne „între obscenitate și false valori”. Indiferent unde se află jurnalistul, situația este aceiași. Nu mai contează bunul simț, bunul gust, protejarea și educarea corectă a tinerei generații. „Cifrele și banii” vorbesc. „Educarea cititorului nu mai este o prioritate: Senzaționalul, fabricarea de știri de senzație, vulgaritatea, acestea au prioritate în presă. S-a ajuns ca și în poezie să fie promovate scrierile cu un limbaj obscen, nesimțire, etc. Rolul poetului ar trebui să fie mult mai elegant, să prezinte frumosul aflat în tot și în toate, să cânte în versuri minunile lăsate în noi și în natură, să transmită un mesaj educativ cititorului.Cei care au înțeles greșit libertinismul vor scrie cu cerneala otrăvită a răului, a urâtului, care sigur nu sunt de proveniență divină.
Continuând ideea, autoarea ne prezintă articolul „Ce ușor este să faci Rău…și ce greu este să faci Bine”. Trăim vremuri în care răul prinde aripi și întunecă mințile multor oameni. Unii chiar se simt bine când fac răul altor persoane. O bârfă, o știre falsă, o dezinformare, pot distruge un suflet, o ființă, o reputație. Invidia și orgoliile sunt în floare și produc răni, uneori greu vindecabile.
„Conceptul de binele comun” sau „binele societății” a fost demult vandalizat și desființat de conceptul prost înțeles al „independenței individuale„ sau a „libertății individului”.
Nu știu dacă se vor mai îndrepta lucrurile în acest sens, dar și eu sunt de părerea că „Fă tu un bine, nu aștepta să facă alții”.
Capitolul 2 „Stropi de bucurii”, cuprinde mai multe recenzii scrise de Mihaela CD, la cărțile unor autori de prestigiu.
„Dar de suflet peste timp” la ADAGIETTO, de Aurelia Rînjea. Volumul de poezii, ediție bilingvă româno-franceză, este dedicat nepoatei sale, Alexia „cu speranța că într-o zi va descoperi comoara din sufletul ei”. Motto-ul cu care începe această carte este: „Învățați copiii să zboare, să viseze, să iubească Poezia, să-și păstreze în suflet copilăria”. Magia copilăriei stăruie în sufletul autoarei, care ne poartă în lumea de basm, prin povești, amintiri din copilărie, etc. Mihaela CD face o amplă prezentare a cărții Aureliei Rînjea.
„Construind pe nisipuri mișcătoare” Mihaela CD face o recenzie la romanul „Bianca printre castele de nisip” a scriitoarei Mara Popescu-Vasilica. Autoarea este prezentată ca „o artistă desăvârșită a condeiului, care face din scriitura sa o adevărată artă”.
Lecțiile pline de înțelepciune cuprinse între coperțile romanului vor determina cititorul la cugetare, autoanaliză a propriei vieți. Când un autor reușește să facă acest lucru cu scriitura sa, el poate atinge nemurirea, poate face legătura între cer și pământ.
„Firul vieții încâlcit de spinii lașității” este o amplă recenzie la romanul „Floarea de câmp” al Aureliei Oancă. Volumul cuprinde o călătorie în timp și spațiu a eroinei Kati, viața și greutățile întâmpinate de aceasta până în momentul despărțirii de această lume, trecând pe celălalt tărâm. Citind acest roman se naște în cititor o întrebare care îi va lumina mintea și inima: „Cum a putut răzbate această femeie prin greutățile vieții, ducându-și crucea până la capăt?”
Fiecare dintre noi avem o cruce pe care o purtăm pe umerii noștri, dar parcă unii au o povară mult mai grea. Cineva a spus: Când simt că nu mai pot, iau această carte, citesc din ea și constat că eroina a avut o viață mult mai grea decât a mea!
„Singurătatea poetului” în cartea PĂPUȘARUL, de Aurelia Rînjea, este următoarea recenzie scrisă de Mihaele CD. În acest volum „scriitoarea Aurelia Rînjea se aduce ofrandă pe sine, cititorului”
Capitolul 3 „Daruri din depărtări” cuprinde o seamă de însemnări ale autoarei cu referire la pachetele care conțin cărți personale, antologii, reviste, trimise cu drag de către autorii cu care colaborează și nu numai. Cu răbdare și minuțiozitate descrie fiecare carte, fiecare revistă. Are pentru fiecare un cuvânt de spus. Poștașul devine eroul principal în transportul acestor daruri, pe care îl prezintă cu mult farmec.
Capitolul 4 „Nestemate de cuvinte” prezintă cronicile autoarei la volumele de versuri ale autorilor: Sandu Chiva „O dragoste ce nu a disprut”, Aurelia Rînjea „Vraja iubirii în scrierile autoarei”, Simona Mihuțiu „Meseria de a fi OM”.
Apoi continuă cu „Scrieri memorabile unite într-o constelație literară de excepție”, antologia GALAXY, în patru volume, publicată de editura Globart Universum.
Cartea continuă cu capitotlul 5 „Din arcada gândurilor” cuprinzând mai multe eseuri ale autoarei: „Prietenia adevărată există”, „Momentul adevărului”, „Fericirea stă ascunsă în zâmbete”, „S-a stins o regină, un simbol, Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii și a Canadei”.
Sentimentele, trăirile autoarei sunt prezentate ca o revărsare a sufletului, a conștiinței. Acest capitol îl încheie cu un citat al Reginei Elisabeta a II-a, lăsat ca moștenire: „ E ușor să urăști, e ușor să faci rău și e ușor să distrugi. Dar ai nevoie de o inimă mare și multă tărie pentru a iubi, a face bine, a crea!”
„Emoții literare” este capitolul cu numărul 6. „În dans grațios cu iubirea” își intitulează cronica la volumul de poeme al poetei cu suflet de artist, Carmen Doreal.
„Iubirea mai presus de toate” este titlul recenziei la romanul „Catia, gustul amar al trădării” al autoarei Mara Popescu-Vasilica. Povestea femeii care crede că a găsit iubirea, dragostea și fericirea, dar care va gusta din cupa cu gust amar a trădării.
„Firul bucuriei, un dar pentru noi toți” este recenzia la volumul „Rețete de suflet” a Gabrielei Raucă. Autoarea reușește să redea în versuri rețeta propriu-zisă, exemplificată apoi de o imagine cu produsul finit, delicatesa care te face să-ți lase gura apă.
„Miracolul poeziei” este titlul recenziei la volumul „Prima Iubire, Poezia” a Aureliei Rînjea. Poetul-fizician surprinde prin emoția creațiilor sale. Ea îmbracă poezia într-o mantie de stele culese de pe cerul iubirii.
Capitolul 7 și ultimul al acestei cărți, se intitulează „Cu pana sufletului”, în care autoarea Mihaela CD are un „Dialog cu sufletul, înainte de lansare”, în care simte „emoția botezului fiecărui prunc literar”. Volumul „La Casa de Nebuni” care urma să fie lansat în țară, la Sinaia pe 3 iulie 2022, i-a produs emoții greu de imaginat. Drumul lung și obositor au sporit emoțiile autoarei, care au atins cote înalte ca și Carpații României. Aici autoarea adresează mulțumiri tuturor celor care au contribuit la editarea și lansarea acestui volum de răzvrătire a sufletului autoarei.
„Inimă de fluture” cuprinde în rândurile sale un dialog între autoare și muză, divinitate, Creator și tot ce poartă amprenta harului primit în dar de la El.
Mihael CD încheie periplul printre scrierile sale cu un fragment suav pe care doresc să-l redau mai jos:
„Roua din gânduri se așează cu duioșie pe firul de verde crud al ierbii copilăriei, atent și firav cu o grijă precisă ca să nu strivească corola de minuni păstrată sub cupola de mărgăritar a amintirilor”
Aici mă opresc și eu, dorindu-i Mihaelei CD multă sănătate și putere să poată duce darul primit de la Dumnezeu, cât mai departe.
Felicitări și mult succes, Mihaele CD.
Aurelia Oancă
