Ca orice început de an-nu neapărat cronologic – şi începutul noului an reprezintă atât un moment de bilanţ dar şi de planuri de viitor. Pentru România anul 2004 se anunţă extrem de bogat în evenimente, dar câte vor fi pozitive şi câte vor fi negative asta e o problemă care implică pe aproape toata lumea. În anul de graţie 2004 ar trebui să se producă o schimbare semnificativă a clasei politice, deoarece vor avea loc atât alegeri generale cât şi alegeri prezidenţiale. E normal ar spune toţi, e un exerciţiu democratic, e un drept al cetăţeanului să aleagă şi să fie ales oficial numai că toate acestea se întâmplă în România fapt care complică lucrurile. Partidele politice au început deja bătălia – se fac alianţe, se orchestrează jocuri de culise, se verifică loialităţi se cumpără scump de tot altele noi, se înregimentează politic părţi importante din mass-media. Cetăţenii sunt momiţi cu câte o creştere de venit, acoperită deja demult de inflaţie sau cu ieftinirea importului de papagal şi balene, dar şi cu explozia preţurilor la locuinţe sau la cărţi. Agricultura şi industria merg în continuare în restructurare astfel încât vom importa în continuare trei sferturi din produsele alimentare şi peste două treimi din produsele industriale.
Cum tot anul va fi prins cu desfăşurarea şi validarea alegerilor mai rămân doar doi ani efectivi de guvernare, acest act trebuind să ducă în 2007 statul român la nivelul exigenţelor europene. Cum salariul mediu e în România de 90-100 de euro (în timp ce ajutorul de şomaj în ţările comunitare e de 17 ori mai mare), putem spune parafrazând o reclamă că “viitorul sună bine”… Dar în schimb se vede rău.
