Au rămas pe caldarâm, după încetarea protestelor, ecoul unor dezlănţuite intenţii.
Pierdute între vis şi dimineaţă orbitoare. Istovite.Trec unii prin viaţă că nişte lupi hăituiţi.
Li se spune că vor sparge zările cu urletul lor iar alţii, meşteşugit, îl înăbuşesc. În pieptul de om sunt căscate nişte prăpăstii ce se îşi caută, în marea lor naivitate, încătuşarea. Că nişte bulgări reci de apa îşi strigau în cascadele fiebinti ale sângelui , durerea.
Aveau retina ochilor trimisă spre cer.La înălţimea tâmplelor, adunaseră cercurile vieţii lor, albandu-i.
Nimeni nu poate spune încotro mergem şi unde vom ajunege. Sunt schimbări , în lume şi la noi, care pot avea urmări greu de estimat. Am fost prinşi pe picior greşit. Nimeni nu ne spune ce trebuie să facem: schimbăm piciorul, rămânem în horă sau ieşim din ea. Suntem pe o mare fără ţărm, fără pânze şi fără catarg, rătăcitori ….
Calea robilor, sub clopotul uitat de stele. Corul robilor murmurat sub aripă întunecată a îngerilor. Ce se întâmplă în acest enigmatic infinit? Cine a dat cu dalta în ziua şi noaptea acestui popor, otrăvindu-i-le cu minciună?
Cum de nu mai răzbeşte lumina de la un ţărm, la celălalt ? Cine le-a strepelit curcubeiele ? Cu de-au fost furaţi şi de pulberea lactee? Poporul acesta care şi-a înfăşurat în istorie umerii în cer, se învârteşte acum că un roi de albine fără stup. Guvernanţii din ultimii 20 de ani, îşi rumenesc în noapte feţele livide. Ne dau cu tiflă din televizor. Să tacă ! Am ajuns aici şi din cauza lor !
Au făcut alt semn norocului şi s-au urcat pe piatră cu învingători.Că fulgerată de trăznet, o să se trezească şi lumea de învinşi.Clocotul istoriei freamată încet. Cu frunzele şi cu pietrele.Un ison prelung, nelămurit o să urce sigur în clorofilă.
Nu există soluţii miraculoase? Dar poporul este un miracol ! Unde este liderul pentru care să-şi sfâşie că vulturii, pieptul ?
Din păcate, un aer de revoltă sceptică se degaja din toate aceste proteste. Se strigă cu ură, cu furie şi cu disperare . Punctul de sprijin, din spatele revoltei, lipseşte. Un ecou dezlănţuit frenetic, fascinant,cu lideri de sindicat pierduţi într-o dungă.Câteva mii de oameni, aduşi acolo din toată ţara, că să fie.I-au băgat în seamă presă, jandarmii şi ambulanţele.Va creşte sărăcia, evident ! Numai pentru ei. Opoziţia, liderii de sindicat, ai de sunt în capul trebii au conturile burduşite .Dornici să creadă în ceva mai bun, deşi va veni ceva mai rău, robi şi stăpâni, refac lumea şi o gândesc , şi o risipesc, şi o pierd , şi o trăiesc într-un vis.
Fascinanţi să trăiască mirajul lui a fi mereu, unora le place abureală.
