Confirmat de muzicianul leton Mischa Maisky, care i-a fost profesor, și de regizorul grec Mihalis Kakogiannis, care i-a fost admirator, Adrian Naidin a fost aplaudat, alături de trupa Phoenix, de actorii Ion Caramitru și Horațiu Mălăele, de pianistul Raul Kusak. Muzica lui i-a sedus și pe producătorii de la Voltage Production şi Bona Fide Productions, care au inclus “cânticele” sale pe coloana sonoră a filmului “The Necessary Death of Charlie Countryman”, peliculă care s-a turnat în primăvară lui 2012 în România.
“Ajungând mai târziu la masă mi-a făcut cineva cunoştinţă cu Moby.” spune Adrian Naidin. “Şi eu zic: Adrian Naidi. Apoi… da’ cine e Moby. Nu ştiam cine e…. Păi ştii e cel care compune, care e din America …. Apoi m-am dus acasă şi l-am ascultat. Mi-a plăcut foarte mult ce compune şi sper să îi placă şi lui ce compun eu. Aşa a fost întâlnirea. S-a uitat la mine, aşa, şi mi-a spus: ‚Mă, noi vrem şi clasic, dar vrem să fii şi nebun’ adică să poţi să ieşi din clasic oricând, să cânţi altceva.’ Si eu le-am zis: eu chiar asta fac”.
Adrian Naidin alături de Moby, a compus coloana sonoră a filmului nominalizat la premiul Oscar 2013 „The necessary death of Charlie Countryman”. “Eu am o melodie la sfârşit, la priveghi când moare unul dintre actori. O femeie care îşi pierde părintele de abia regăsit în România, profesor de violoncel şi are o mare iubire. Din ce am înţeles pierde şi marea iubire. Eu chiar apar în film la priveghi. Moare profesorul de violoncel, iar eu cânt ‚Pân’ la rai e o cale lungă’, o piesă compusă de mine, însă ei vroiau întâi să cânt o piesă ‚Nu-i lumină nicări’ care le-a plăcut foarte mult, dar care nu e compusă de mine. Nu ştiu de cine e compusă. ‚Nu-i lumină nicări/C-au murit toţi oamenii/ Numai la mândruţa mea arde lampa ca ş-o stea/ Că ştie că vin la ea/ Şi-oi merge toată nopatea/ Până când m-oi întâlni cu moartea/ Să mă puie-n copârşeu /La un loc cu Dumnezeu’. Ce versuri extraordinare.”
Indiferent care ar fi rezultatul, Adrian Naidin se bucură de experienţa obţinută din colaborarea internaţională. “Este ceva. Este o încununare. Este o aşteptare de mulţi ani. Revin totuşi la o idee care cred că e mai importantă decât faptul că nişte americani ne ştiu pe noi, românii. Sper să ne ştie mai mulţi, nu numai americanii şi sper să aibă succes la concurs filmul ăsta. Muzica pentru mine e doar un motiv, o uneltă. Nu e totul. Aşa cum spunea Nichita Stănescu: ‚Cuvântul nu e poezie. E o uneltă a poeziei.’ Sunetul – pot să spun şi eu – nu este muzică. Muzica e în altă parte. Dar este şi o uneltă pe care, dacă o foloseşti cum tebuie, poate să fie şi o uneltă în a apropia oamenii foarte mult. Se poate asta.”
Madalina Corina Diaconu
