MAGIA CULORILOR
Doamna Alexandrina Hăgianu este un pictor cunoscut din capitală, al cărei nume a depăşit hotarele României. Născută la Buzău, şi-a format şi definitivat pregătirea artistică în ţară cu maestrii recunoscuţi ai picturii româneşti, este autoarea unor lucrări, a căror valoare artistică a fost bine apreciată de critica de specialitate.
Domnia sa a avut amabilitatea de a acorda un interviú în exclusivitate pentru “Gândacul de Colorado”.
Reporter: Doamnă Alexandrina Hăgianu, vă rog sa ne spuneti mai întâi cine sunteţi ?
Alexandrina Hăgianu: Cine sunt? Un artist de 55 de ani care a trăit în România şi, care după căderea Zidului, am plecat în Belgia, Italia, Franţa, unde m-am stabilit pentru mulţi ani. Acum am revenit în ţară, dar voi pleca din nou, pentru că… viaţa ne face să ne căutăm continuu un climat pentru dezvoltarea şi susţinerea idealurilor noastre.
Rep: Unde aţi studiat artele frumoase, cu ce maeştri?
A.H. Pictura a fost şi este regina vieţii mele, pentru care am sacrificat multe conforturi, dar şi cele fireşti unui bun trai. Dar tot ea m-a îmbogăţit cu înţelesul multor sensuri ale vieţii ce ne este dată. În România, după o şcoală normală ca toti ceilalţi, am avut parte de o întâlnire specială cu unul din maeştrii mei, Virgil Miu, care a fost elevul preferat a lui Ciucurencu, şi de la care am învăţat primele deprinderi ale acestei uriaşe meserii, pictura. Este foarte important să o înveţi ca pe ceva de sine înteles, ca pe ceva unic şi bine definit, cu toate câstigurile ei de secole.
Rep. Ce calităţi îi trebuie unui om să devină pictor?
A.H. Pentru pictură trebuie să fi un om instruit şi muncitor, talentat, pasionat şi dedicat total. Evident că m-am dezvoltat în timp destul de greoi şi acum îmi dau seama că puţini sunt cei care îşi educă răbdarea, calitatea principală a unui învatăcel care vrea să exprime ceea ce simte şi să fie şi exact acel lucru. Acum după mai bine de 30 de ani de lucru pot sa spun că au fost multe evenimente şi lucruri interesante pe care le-am trăit legate de pictură.
Rep: Prima şi ultima expoziţie.
A.H. Prima mea expozitie a fost la Teatrul Naţional din Bucureşti, unde maestrul Radu Beligan m-a adăpostit în vremuri grel şi, căruia îi mulţumesc şi acum, ca şi multor personaltăţi marcante ale vieţii culturale româneşti, iar ultima expoziţie am avut-o tot în România, la Câmpina oraşul copilariei mele. Pe aceasta, am dedicat-o celor 30 de ani de muncă, mai mult ca o mare nevoie de a mă revedea cu lucrarile mele, într-un anume spaţiu şi timp şi să pot face o analiza a lucrului meu.
Rep: Sunteţi un pictor mulţumit de realizările dumneavoastră?
A.H. Nu am făcut pictura pe care am care visat-o şi o mai visez încă, dar am tins către ea. Nu este o scuză, dar „lăcomia” cuprinderii ei este infinit mai mare, motiv pentru care sunt obligată să fiu exigentă cu mine însămi.
Rep. Sunteţi şi restaurator de artă?
A.H. Da. În decursul anilor, am avut şi ocazia să exercit meseria de restaurator. Pentru desăvârşirea pasiunii pentru pictură este foarte important să cunoşti tehnici şi compuşi ai materialelor, căci ele sunt foarte importante. Un gri în pictură, trebuie să ştii din ce îl obţii, nu să îl ai întâmplător pe paletă doar din nespălatul pensulelor. În Bruxelles, am lucrat pentru mulţi anticari restaurare de pictură pe lemn şi pânză începând chiar cu lucrări din secolul al XIV-lea şi am avut multe alte satisfacţii şi învăţăminte. Restaurarea e si ea o meserie aparte, complexă şi vastă pe care eu însă o trădez pentru regina mea nemiloasă, pictura.
Rep. Ce înseamnă pentru dumneavoastră, magia culorilor?
A.H. Magia culorilor este miracol al talentului. Ei bine, nu este o noutate că pictura este – şi mă folosesc de o definiţie aproape de mintea şi înţelegerea mea – “Una cosa mentale“, cum o definea Leonardo da Vinci. Când mintea noastră poate să viseze şi să prindă visul din zbor, să mai facă şi efortul de a-l descrie şi al dărui tuturor, este minunat. Cred că este o mare minune, deci poate să stea în cadrul magiilor ca act creator, la fel ca şi în căsătorie, unde scopul este să aducem pe lume vieţi. Poate că este un gest asemănător. Las filosofii să se exprime mai bine.
Rep. Sunteţi cunoscută şi ca un peisagist de influenţă mediteraneeană, tablourile dumneavoastră cu paleta lor de culori reflectă minunat peisajul de la tărmul mării…
A.H. Peisajele de la Villefranche (orăşelul de lângă Nisa) au fost o mare provocare pentru mine, acele peisaje fiind neobişnuite sufletului meu. Palmierul, era o formă nouă, faţă de bradul şi plopul cu care eram obişnuită. Mi-am dat seama că formele au o mare importanţă pentru memoria mea şi evident de constanta cu care iubeşti formele din natură. Dar pâna la urmă, toate formele aparţin naturii. Cu cât le cunoşti mai bine, cu atât le iubeşti mai mult. Nu rămâne decât să te apropii de natură ca să o cunoşti, să o înţelegi şi sfărşeşti prin a le iubi.
Rep. Ce ne puteţi spune despre tablourile dumneavoastră cu natură statică.
A.H. Pictura se distanţează de literatură, de exemplu, prin tăcere, dar se poate înrudi cu sora ei mai mare, muzica. Eu cred că un pictor crează o imagine, care să spună mai mult decăt vorbele şi, care să sugereaze o muzică, o atmosferă relaxantă, o bucurie… De aceea naturile statice, calme, au fost şi rămân pasiunea mea. Ele capătă viaţă dacă aşezi inspirat o cană, un măr, o carte, o draperie… într-o lumină inspirată. Depinde mult şi de privitor, dacă reuşeşte să descifreze mesajul unei naturi statice, dar pentru asta trebuie sa lucrezi, să lucrezi, să lucrezi…
Rep. Aveţi un mesaj pentru românii din diaspora?
A.H. Un mesaj pentru românii din diaspora! Ce pot sa le spun? Că românul este român peste tot în lume… El poate să se descrie oriunde ar fi. Nu rămâne decât să se formeze şi să arate ce este şi ce poate. Succesul românilor de pretutindeni, depinde numai de ei, şi eu le urez multă sănătate şi noroc. Întoarcerea acasă este tot mai dificilă, tocmai din dorinţa de a da mai repede şi locurilor natale, câstigurile lumii moderne cu care ei au avut impact şi în care ei se aşează. Dar cu timpul aceste lucruri sperăm să se aşeze, deşi eu una… am cam dezarmat.
Rep. Doamnă Hăgianu, vă mulţumesc şi vă urez mult succes!
