Alexandru-Eusebiu Ciobanu

0
27

Incantați

Zorii
cuprind trupul verde,
fragilitatea îmi usucă încheieturile,
noi zâmbim cerșind prostia.
contaminate mințile
șoptesc incantați .

Umanitate

Mă cert cu mine , destul!
sunt ca un politic
corupt de propriul ego.

visez o revoluție,
o lovitura de stat
ca să nimicesc trufia.

rămân o știre falsă
altminteri sunt copia
fragilă a umanități.

Miez de noapte

melancolic
privesc noaptea
șoaptele vecheză.
în amurg
urcam treptele
liniștii-
melodiei apăsătoare.