Opera lui Man Ray a însemnat constituirea unei importante legături culturale între New York şi Paris, între pictorii, fotografii, scriitorii de avangardă şi regizorii de film. Timp de aproape două decenii, atelierul său din Paris era locul de întîlnire pentru artişti, negustori de artă, modele şi chiar pentru nobilime. De fapt, intenţia lui Man Ray era unirea realităţii absurde a culturii de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial cu anarhia romantică, stabilind o legătură între percepţia conştientă şi imaginarul inconştientului. Fiind un profet „multidisciplinar“ al diversităţii în artă, a excelat în grafică, pictură, film şi sculptură. De asemenea, a adus inovaţii fotografiei contemporane, prin rayografiile sale, şi instalaţiilor, prin ready-made-urile sale asistate.
Alias Man Ray (născut la Philadelphia sub numele de Emmanuel Radnitzky, în 1890) este prima retrospectivă a artistului de la New York City Museum din ultimele decenii. Primele două săli ale expoziţiei acoperă anii săi de formare şi includ misterioasa pictură Madona cu pruncul (ulei pe pânză, 1914), cu paleta sa minimalistă şi cele cîteva linii simplificate. „Man Ray este un alchimist tânăr“, a scris criticul Adolf Wolf în revista International, în anul 1914. În sala următoare, un poem pe un pergament atârnat pe perete mi-a atras atenţia. Titlul său, Poem tridimensional: „Several Small houses/ Discreetly separated by foliage About little old women,/ what mystery hides within/ what curiosity lurks without,/ One the other/ Knows nothing about“ (1915). Curatorul expoziţiei, Mason Klein, a spus că poemul vorbeşte despre „ermetismul suprafeţelor, una dintre ideile care vor circula în întreaga sa operă“.
Man Ray s-a identificat încă de la început cu revoluţia DADA şi cu Marcel Duchamp, Francis Picabia, Marius de Zayas, Else von Freytag-Loringhoven. Katherine Drier, Morton Schamberg şi ceilalţi artişti ai grupării dadaiste de la New York participau în fiecare seară la salonul lui Walter Arnsberg. Până la momentul plecării sale la Paris, Man Ray era deja un artist matur, înarmat cu o cutie plină de opere şi portrete originale, precum cele ale lui Alfred Stieglitz, Edgar Varese, Mina Loy şi Djuna Barnes.
În cea de-a treia sală sunt expuse picturi cubiste precum Promenadă (ulei pe pînză, 1916), care arată ca un asamblaj cubist de siluete umane bidimensionale decupate din fotografii şi o altă pictură, Dansatoare spaniolă, care face aluzie la titlu prin prezentarea a cinci evantaie exotice pictate răsturnat şi uşor suprapuse.
Cea de-a patra sală este sala DADA. Aceasta prezintă lucrarea Obstruction (1920/1964), lucrare compusă din 63 de umeraşe de lemn ce creează umbre care se schimbă continuu şi o valiză cu secrete pe post de piedestal – aluzie la croitorie, ocupaţia părinţilor lui Man Ray.
Un alt obiect găsit ridicat la rangul de operă de artă este By itself (1918), o sculptură din lemn care aminteşte de arta primitivă. În colţ, lângă fotografia unui tel intitulat Omul (1918), se găsesc mai multe colaje. Unul dintre acestea se numeşte Trans Atlantic (1921) şi aminteşte de mutarea artistului la Paris din acel an.
La Paris, Man Ray a creat rayografii – manevrarea neobişnuită a obiectelor de sticlă şi de metal pe hîrtie fotografică, expuse unei lumini puternice în camera obscură. Neliniştea minţii lui Man Ray şi a lumii din jurul lui s-a materializat în asamblaje ciudate şi obiecte artistice care au amplificat misterul legăturilor dintre lucruri, fiind numite de Breton „obiecte diabolice“. Pictura sa, La Rue Ferou (ulei pe pînză, 1952) foloseşte simboluri suprarealiste: un obiect misterios (probabil o maşină de cusut) împachetat într-o pătură militară, legat cu o sfoară şi aşezat într-o căruţă trasă de un om (este expus şi obiectul împachetat cu numele de Enigma lui Isidore Ducasse).
O altă pictură se numeşte Interior sau Natură statică (ulei pe pânză, 1918): un grup de obiecte casnice – o masă, un scaun, haine şi manechinul unui croitor cu o bază în formă de cuşcă pentru păsări – plutesc într-o cameră cu o uşă verde şi Madona cu pruncul atârnat pe perete.
Man Ray a fost influenţat de femeile remarcabile din viaţa sa: Adon Lacroix (poeta belgiană şi prima sa soţie), Kiki din Montparnasse (model parizian), artista foto Lee Miller (elevă şi model), Adrienne Fidelin (model), Elsa Schiaparelli (creatoare de modă), Juliet Brouner (dansatoare la Hollywood, a doua soţie a lui Man Ray) şi Berenice Abbott (elevă şi artistă foto).
Avangardist, cosmopolit, însă profund ataşat de cultura americană, câteodată naţionalist expatriat, Man Ray este un membru de prim rang al intelighenţiei evreieşti. Femeile au jucat un rol important, acestea fiind prietene, iubite sau subiecte ale artei, însă talentul său maxim este evidenţiat de picturile geometrice în care imaginaţia sa se mişcă în voie şi formele abstracte evidenţiază culorile. Este cazul picturii The Rope Dancer Accompanies Herself With Her Shadows (1915-16).
În fotografiile sale erotice, umorul nudităţii este explorat ludic: Le Violon d’Ingres (1924) o înfăţişează pe Kiki din Montparnasse fotografiată nud, având semnele viorii transpuse direct pe corp; La Retour à la raison (1922), sânii unei femei, pe care se reflectă umbrele realizate prin jocul de lumină de modelele unei perdele; Demain (1930, parte a unui triptic) prezintă două nuduri suprapuse, cu feţele distruse, cu patru sâni, două burice şi un singur triunghi inghinal. Acesta este erotismul suprarealist în spaţiul jocului artistic, care include costume de astronaut sau elaborate costumaţii imaginare. Man Ray este american, dar cu o nuanţă internaţională, un membru iniţial al avangardei newyorkeze care a bătut ani de zile jungla galeriilor şi a muzeelor europene pentru a se întoarce inspirat şi încărcat de cadouri: filme dadaiste şi obiecte misterioase de artă cu scop ritualic.
”Este mişcarea Dada moartă? Este vie? Dada este pur şi simplu“, a spus Man Ray. Perspectiva sa este umoristică pînă la paroxism, sarcastic narativă şi ironică. El îmbină simplitatea cu excesul, care face ca modelele sale să poarte pălării cu capete de păsări, coliere din cârlige de rufe, cercei în formă de melc, fluturi în loc de buze şi măşti de flori. Man Ray ne-a dăruit hrana spirituală şi visele pentru propria imaginaţie.
Traducere din engleză de Cezar Gheorghe
