Autoritatile federale americane au condamnat acum două zile eliberarea de către autorităţile scotiene a libianului Abdel Basset Mohamed al-Megrahi, condamnat la închisoare pe viaţă, în implicarea sa în atentatul de la Lockerbie din 1988. În acest atentat 270 de persoane dintre care 189 de americani, au murit în expozia de la bordul avionului, aflat în aer, după o oră de la decolare. Cursa transatlantică făcea legătura între Londra şi New York.
Libianul nu şi-a recunoscut niciodată vina şi nici nu şi-a manifestat regretul faţă de cei omorâţi. Chiar dacă libianul a fost diagnosticat cu cancer în ultimă fază, având doar câteva luni de trăit, americanii consideră că acesta ar fi trebuit să îşi petreacă ultimele zile în închisoare, deoarece a stat închis mai puţin de 14 zile pentru fiecare victimă disparută în atentat.
Într-o scrisoare trimisa ieri, 21 August, de directorul FBI Robert S. Mueller, III, către ministrul scotian Kenny MacAskill, la rândul lui condamnă taios decizia a a-l fi eliberat pe teroristul liberian, Abdel Basset Mohamed al-Megrahi.
Robert Mueller declaăa că de-a lungul carierei sale, printre care şi cea de procuror, şi-a făcut o regulă personală în a nu pune sub semnul întrebării deciziile altor procurori. Ţinând însă cont de faptul că a fost implicat în mod direct în investigaţia din 1991 când Megrahi a fost pus sub acuzare, directorul actual al FBI a renunţat la practică, condamnand si punand sub semnul intrebarii eliberarea lui Megrahi, pe motiv de compasiune, deoarece acesta are cancer.
“Acţiunea de eliberare a lui Megrahi este inexplicabila şi în detrimentul cauzei justiţiei. Acţiunea dumneavoastră este o insultă la adresa justiţiei. Acţiunea dumneavoastră dă satisfacţie teroriştilor din lumea întreaga, fiind convinsi ca indiferent de calitatea investigatiilor, condamnarea dată de către juriu şi sentinţa finală pentru crima săvârşită, teroriştii vor putea fi eliberaţi de către decizia unei persoane, pe motiv de compasiune. Decizia luată îl recompensează pe terorist chiar dacă niciodată nu şi-a recunoscut vina pentru faptele sale, iar guvernul libian nu a făcut niciodată publice numele şi rolul celorlalţi responsabili în atentat.
Decizia luata este un mod de a le râde în faţă celor afectaţi de tragedia celor 270 de oameni morţi la Lockerbie; faţă de sutele de voluntari care au ajutat la recuperarea rămăşiţelor avionului; faţă de sutele de agenţi FBI şi poliţia Scoţiană, care a demarat o investigatie globală fără precedent pentru identificarea celor responsabili; faţă de procurorii care au muncit ani la rând, şi în unele cazurii întreaga carieră, să se facă justiţie în acest caz.
Cea mai importantă este palma dată familiilor îndurerate care i-au pierdut pe cei dragi pe 21, Decembrie, 1989. Lucrurile rămase şi adunate pentru identificare, în urma tragediei povestesc această durere: pantoful de sport al unui copil, bluza unui student care se întorcea de sărbători acasă la familie, jucăria din valiza unui om de afaceri care venea acasă să petreacă Crăciunul cu soţia şi copii….
Aţi aprobat această decizie fără să vă gândiţi şi la partenerii care au participat în investigaţie şi pedepsit responsabilii acelei tragedi. Cu toate că FBI şi poliţia Scoţiană au lucrat cot la cot pentru a prinde pe cei responsabili, acum nu ne-aţi mai consultat, preferând să luaţi singuri decizia în spatele unui fraze opace de genul “nevoia pentru compasiune.
Aţi dat familiilor şi membrilor celor care au murit un motiv în plus de frustrare şi întristare. Aţi dat lui Megrahi un jubiliant “bun venit” acasă în Tripoli.
Vă întreb, unde este justiţia?” concluzioneaza Robert S. Mueller.
