Un poştaş american pensionar a trimis în România, în ultimii șase ani, aproape 90.000 de cărţi în limba engleză, donate de concetăţenii lui din St. Louis. De la Sibiu la Brusturoasa (Bacău), de la Pechea (Galaţi) la Reghin, cărţile trimise de John Korst îi ajută pe elevii români să înveţe mai bine limba lui Shakespeare.
John Korst (58 de ani) e departe de stereotipul pensionarului american: e drept că poartă pantaloni scurţi, dar nu în vacanţe exotice în Caraibe, ci pe drumurile noastre de ţară.
Anul acesta, a traversat oceanul pentru a şaptea oară ca să vadă cu ochii lui în mâinile cui au ajuns cărţile pe care le-a îmbarcat pe vapoare cu destinaţia România.
Înainte de a se apuca de acest proiect, singura legătură dintre John şi cărţi era cititul. Pensionarul american se declară un mare iubitor de lectură, acesta fiind şi motivul pentru care a fondat în 2004 asociaţia „A Thousand Books” („O mie de cărţi”, în traducere). Cât despre România, primele informaţii le-a cules de pe internet până în 2002, anul în care John a călătorit pentru prima dată în ţara noastră ca turist.
Donaţii de la cetăţenii din St. Louis
În ultimii şase ani, John a trimis în România tone întregi de cărţi, coletele însumând aproape 90.000 de volume. Toate provin din donaţiile făcute de americanii din St. Louis, Missouri, oraşul din inima Statelor Unite în care locuieşte şi Korst. Procesul e destul de complicat, explică John. Cărţile donate ajung în şcolile şi în bibliotecile româneşti în urma colaborării pe care o are de câţiva ani cu voluntarii americani din Peace Corps.
„Ei sunt trimişi în România pentru a preda la clasă ore de limbă engleză, de civilizaţie americană, şi pentru a se implica în diverse activităţi. În discuţiile pe care le-am avut iniţial pe internet mi-au povestit cât de puţine materiale didactice au pentru predare, în afară de manuale, mai ales în oraşele mici şi în satele din ţară. Când i-am descoperit pe aceşti americani de-ai mei aici, cunoşteam deja România – fusesem în ţară de câteva ori. Am rămas însă impresionat de eforturile pe care le făceau pentru a-i ajuta pe copii şi m-am decis să-i ajut la rândul meu.”
Cărţile pe care John le alege pentru copiii români provin exclusiv din donaţiile făcute de concetăţenii săi din St. Louis, care „iubesc mult cărţile şi nu le aruncă dacă nu mai au nevoie de ele”.
Titlurile acoperă numeroase domenii, iar volumele sunt încredinţate fundaţiei lui John sau bisericilor locale. „Eu doar le aleg: verific dacă e un titlu bun, dacă sunt în stare bună, dacă le-ar putea fi utile profesorilor şi copiilor. Iniţial, ele ajung la profesori, iar ei le pot dona mai departe”, explică John.
Cărţile ajung în ţară prin intermediul „expeditorilor” români care au mici afaceri în State. Drumul peste Oceanul Atlantic începe la Chicago şi durează destul de mult, din cauză că se face cu vaporul, dar preţul perceput pentru transport – 10-12 lei/kilogram reprezintă un avantaj.
„Costă de aproape patru ori mai puţin decât coletele trimise prin poştă şi e de zeci de ori mai ieftin decât curieratul rapid. Nu pot însă să trimit cutii mai uşoare de 18 kilograme”, arată John. Tot din donaţii, de această dată în bani, sunt acoperite şi costurile cu expedierea cărţilor.
Călătorii la preţ redus
John Korst spune însă că vizitele lui în România nu au neapărat legătură cu cărţile pe care le trimite aici. Vine pentru că-i place ţara şi pentru că şi-a făcut deja mulţi prieteni. Dar la fiecare vizită, ia „drumul cărţilor” şi încearcă să treacă măcar prin câteva locuri în care au ajuns înainte „mesagerii” trimişi de el.
În cursul vizitei de anul ăsta, din aprilie şi până la sfârşitul lui iunie, John a trecut prin Bucureşti, Braşov, Bacău, Comăneşti, Focşani, Galaţi, Iaşi, Suceava, Târgu Frumos, Gura Humorului, Sibiu, Craiova şi Timişoara, şi a văzut şi Chişinăul, capitala Republicii Moldova. Americanul a descris toate aceste locuri într-un jurnal virtual ţinut pe www.travelblog.org.
„Călătoriile pe care le fac în România sunt destul de costisitoare pentru bugetul meu redus de pensionar. De aceea mi-am luat şi un job cu jumătate de normă”, explică americanul. La fiecare deplasare, cea mai mare cheltuială o reprezintă biletele de avion.
„Ultima dată, transportul cu avionul a costat cam 1.000 de dolari. Dar, în ţară, nu mai folosesc o maşină închiriată, ca în primele mele vizite, ci merg cu maxi-taxi sau cu trenul şi stau la prieteni sau în cele mai ieftine locuri de cazare pe care le găsesc”, spune John.
Peace Corps în România
Din martie 1991, când au intrat oficial în România, peste 1.000 de voluntari Peace Corps au lucrat în ţara noastră. Anual, aproximativ 100 de voluntari americani sunt repartizaţi aici.
Conform raportului de activitate din 2008, majoritatea, 45%, predau engleză în şcolile din întreaga ţară, restul fiind implicaţi în activităţi ecologice sau de dezvoltare economică. Unul dintre cei mai cunoscuţi voluntari Peace Corps în România este Leslie Hawke, mama actorului Ethan Hawke, implicată deja în numeroase activităţi caritabile.
Iubeşte România
John Korst a fost angajat al Serviciilor Poştale din SUA şi s-a pensionat la 55 de ani. Fostul poştaş locuieşte în St. Louis, un oraş ce face parte dintr-o zonă metropolitană cu trei milioane de locuitori.
În tinereţe, John a lucrat vreo zece ani ca jurnalist, fiind unul dintre fondatorii revistei de rock „Jet Lag Magazine” din St. Louis, în paginile căreia a semnat cu pseudonimul „The Mailman” („Poştaşul”).
În 2004, Korst a fondat asociaţia „A Thousand Books”, prin intermediul căreia colectează şi trimite cărţi din donaţii către şcolile din România.
Mărturii pentru cărţile lui John
Pentru a organiza colecte de carte şi de fonduri, John a lipit afişe în St. Louis. Şi ce-ar putea fi mai convingător pentru concetăţeni decât testimonialele celor care au primit deja ajutorul lui.
” În ciuda greutăţilor zilnice cu care se confruntă, elevii mei vin la şcoală zâmbind şi dornici să înveţe. Mulţi dintre ei văd limba engleză ca pe o «ieşire», o cale spre o viaţă mai bună.” Emily Goldman voluntar, Petrila
” În numele elevilor mei de la Şcoala «Mihai Eminescu», vă mulţumesc pentru cărţile donate. Înainte de a le primi, aveam în clasă o bibliotecă goală, dar acum e ticsită cu cărţile pe care ni le-aţi trimis.” Christopher Puckart Peace Corps, Zalău
” Cărţile pe care ni le-ai trimis sunt exact ceea ce ne trebuia pentru nivelul la care se află elevii noştri. Suntem încântaţi că ai ales din atâtea genuri variate şi‑ţi mulţumim în numele Liceului «Neagoe Basarab» din Olteniţa.” Jacqueline Hazen profesor
” Am primit transportul de cărţi în Ajunul Crăciunului. Nu se putea o coordonare mai bună! Şcoala la care predau este una săracă şi aceste cărţi sunt primele la care au acces elevii mei.” Russell Shankland voluntar Cudalbi (Galaţi)
16 tone de cărţi pentru trei biblioteci
Cel mai mare proiect în care s-a implicat John Korst în România include trei biblioteci publice şi a presupus o donaţie de peste 16 tone de cărţi.
O treime dintre ele, aproximativ 10.000 de volume, a ajuns la Biblioteca Judeţeană Vrancea, restul fiind împărţite între bibliotecile din Baia Mare şi Suceava. Cu acest fond impresionant de carte în limba engleză, în urmă cu trei ani, instituţia din Focşani a pus bazele Centrului de Limbi Străine.
John Korst a ajuns la Focşani tot prin intermediul unui voluntar de la Peace Corps, Eric Bleich. Toate cărţile au provenit din donaţii, iar Biblioteca Judeţeană Vrancea nu a suportat decât cheltuielile de transport.
O mină de aur
„Volumele sunt de calitate foarte bună şi acoperă toate domeniile. Sunt enciclopedii scumpe, cărţi vechi valoroase, dicţionare şi titluri importante din sociologie, psihologie, literatură şi critică literară”, spune Anamaria Cătănoiu, coordonatorul centrului.
Pentru cantitatea impresionantă de cărţi, instituţia din Focşani a rezervat o secţie întreagă. „Nu am facut încă o estimare valorică a volumelor. Trebuie să terminăm mai întâi inventarierea ca să avem o imagine exactă a donaţiei. Oricum vorbim de câteva sute de milioane bune. Dar, dacă e să judecăm după valoarea cărţilor, e o mină de aur foarte scumpă”, crede Anamaria Cătănoiu.
Şefa centrului mai spune că „modelul” american este urmat, în ultima vreme, şi de donatori români. Recent, biblioteca a mai primit o donaţie de peste 700 de volume de literatură română de la o persoană particulară.
„Sper să citească asta un om bogat”
Lui John Korst îi plac mult cuvintele unui fost preşedinte al Universităţii Harvard. „Cărţile sunt cei mai tăcuţi şi constanţi prieteni; sunt cei mai accesibili şi înţelepţi consilieri şi cei mai răbdători profesori”, spunea Charles W. Eliot.
Acesta e, de fapt, motivul pentru care pensionarul american a ales România şi cărţile, şi nu Insulele Caraibe. Chiar dacă el insistă că nu s-ar fi dus oricum la plajă pentru că nu ştie să înoate.
„Sper ca toate cărţile pe care le-am trimis să‑i ajute pe copiii români să înveţe limba engleză nu pentru a pleca din ţară, ci pentru ca investitorii străini să găsească aici un nucleu de oameni bine pregătiţi, care vorbesc bine, pe care să-i angajeze în filialele pe care le vor deschide la voi în ţară”, spune John.
Limbaj universal
În viziunea americanului, cititul e cea mai bună metodă de îmbogăţire a vocabularului pentru cineva care învaţă o limbă străină, iar cunoaşterea ei reprezintă un avantaj în cele mai diferite ipostaze de viaţă.
„O fetiţă româncă de vreo zece ani mi-a povestit că a fost în vacanţă în Germania. Acolo a întâlnit o altă fetiţă cu care s-a înţeles doar pentru că vorbeau amândouă engleză. Au rămas prietene. Asta arată importanţa limbii engleze indiferent de vârstă, de nivelul şi de scopurile pe care le avem”, explică John.
Americanul speră să trimită în continuare cărţi în România, dar şi-ar dori să nu mai aştepte atât de mult până se strâng banii pentru plata următorului transport. „Din păcate, nu am câştigat încă la Loterie!”, glumeşte el. „Sper însă să citească asta un om bogat şi să sprijine cauza noastră.”
