„Ignoranța, rădăcina și trunchiul tuturor relelor.” – Platon
Sunt trei legi importante care ne guvernează existența. Prima este Legea vibrației care susține că tot ce există în univers se află într-o stare continuă de vibrație, totul fiind energie în mișcare. Materia solidă este energie care vibrează în ritm foarte lent și cu frecvență joasă, în vreme ce aerul are o vibrație foarte rapidă și o frecvență înaltă. Vibrația Spiritului este foarte intensă și rapidă. Gândurile ca și acțiunile noastre reprezintă și ele energie în mișcare. Noi nu putem nici să creăm, nici să distrugem energia, nu putem decât s-o transformăm în ceva nou. Asta înseamnă că toată energia care a existat şi va exista vreodată, există și acum într-o formă sau alta. Obiceiurile noastre s-au format ca efect al tiparelor noastre de gândire şi al socializării, influențate de mentalități care s-au schimbat şi s-au transformat milenii de-a rândul. Prin urmare, dacă vrem să schimbăm un obicei, nu-l putem distruge. Putem doar să-l transformăm într-unul nou. Dacă vrem să ne schimbăm modul de a gândi, nu putem distruge vechea gândire – putem doar s-o transformăm într-una nouă. Dar, avem o mare responsabilitate în privinţa supravegherii şi disciplinării gândurilor noastre.
A doua este Legea atracției care ne spune că asemănarea duce la apropiere, că vom atrage energii similare cu a noastră și cu cea a subiectului asupra căruia ne concentrăm gândurile. Vibrațiile cu frecvențe similare se atrag, cele cu frecvențe diferite se resping. Când gândim pozitiv, atragem spre noi oameni și situații pozitive. Când gândim negativ, atragem oameni și împrejurări negative. Conform proverbului „Cine se aseamănă se adună”.
A treia este Legea schimbării care ne spune că, din moment ce totul este energie și ea se află într-o mișcare continuă, totul se schimbă în mod constant. În ultimă instanță, există doar schimbare. Nimic nu rămâne vreodată la fel. Unii doresc schimbarea, alții nu o suportă, se simt în siguranță în neschimbare. De multe ori schimbarea produce teamă, pentru că deschide ușa spre necunoscut. De aceea trebuie bine gândită.
În consecință, e important să știm ce vrem, spre ce ne îndreptăm dacă vrem să schimbăm ceva, să avem în vedere binele, armonia, întrucât o schimbare produsă undeva, poate avea repercusiuni asupra întregului univers. În primul rând să fim conștienți de ceea ce facem, să avem discernământ, înțelegere, înțelepciune.
Mă întreb în ce proporție au existat aceste necesități în tot ce s-a întâmplat în ultimul timp în America și în alte câteva țări? Adică distrugerile făcute de cei care s-au „supărat pe istorie”. Au cunoscut cu adevărat istoria? Au iubit faptele bune și oamenii care s-au ostenit, și-au dăruit viețile pentru a crea condiții mai bune de trai poporului, pentru a-l civiliza, a-l face să iubească virtuțile omenești? Nu cumva sunt unii care au primit o educația greșită, în familie, în școli, sau în anturajul pe care l-au avut? S-au cultivat îndeajuns? Immanuel Kant afirma: „Un popor fără cultură este un popor ușor de manipulat”. Și-au pus oare întrebarea dacă nu cumva au fost manipulați, adică greșit informați de către oameni limitați sau cu rele intenții? Sau, nu au dorit să se informeze suficient, să aprofundeze cunoștințele și au rămas ignoranți într-o problemă care le definește viața? Horace Mann (1796-1859) – reformator educațional american și politician Whig cunoscut pentru angajamentul său de a promova educația publică – spunea: „Ignoranța hrănește monștri pentru a umple golurile sufletului, zonele sale neocupate de o cunoaștere veritabilă.” Și a rămâne un ignorant, înseamnă a privi totul în mod superficial, a sădi ura în sufletul tău, a nu putea să întrevezi cât de cât consecințele lipsei tale de informații, de cultură. Un scriitor român renumit – Marin Preda, într-un roman de-al său în care a criticat socialismul instaurat, termina cu niște meditații asupra tot ce a putut să se întâmple într-un regim bazat pe minciună, crimă și perversiune, un regim nepotrivit românului, printre care: „ O lume nouă nu se construiește pe ură!”
Și acum putem spune că nu a distruge este important pentru o schimbare, ci a construi în continuare, nu a ne urî unii pe alții, ci a ne ajuta și iubi.
Sigur că în istorie oamenii au făcut și greșeli, s-au comportat într-un mod care era considerat moral și legal pe atunci, dar care mai târziu s-a dovedit a fi inuman, greșit, și lucrurile s-au putut schimba în bine. Academicianul român Ioan Aurel Pop a explicat, de curând, într-un articol excelent scris: „În momentul în care a intervenit justiția modernă, răzbunarea sângelui a fost interzisă. „Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului” a fost adoptată la începutul Marii Revoluții Franceze (1789), „Declarația universală a drepturilor omului” după Al Doilea Război Mondial (1948), de către ONU, iar anumite legi împotriva discriminărilor de multiple tipuri abia în deceniile din urmă. Prin urmare, chiar dacă ceva este imoral și ilegal în epoca noastră, nu înseamnă că a fost la fel și în trecut. Lumea medievală s-a axat pe ierarhie, supunere, privilegiu, credință, onoare cavalerească și nu pe libertate, egalitate, democrație, frăție, liberalism etc. Dacă ajungem să îi judecăm pe oamenii medievali după valorile care s-au afirmat în lume după moartea lor, comitem nu numai o mare eroare istorică, dar și o eroare logică”.
Nu este ușor să fii conducătorul unei țări în condițiile vieții de astăzi. Multe personalități și entități cu educație bazată pe virtuți încep să cedeze din cauza fricii. Frica de cei fără judecată, fără de măsură și plini de ambiții și ură, frica de o parte a poporului care nu a înțeles manipularea și care nu merită să sufere consecințele manipulării. Sunt mulți americani, dar și locuitori ai altor țări care asistă în tăcere, dezarmați și îndurerați văzând cum țara le este distrusă și modul de viață devenit obișnuit, mulțumitor, este pe cale de dispariție, în fața amenințării stării de anarhie, dezordine și zbucium sufletesc.
Fiindcă orice om de bun simț, educat nu poate să nu condamne rasismul, dar nici să se lase manipulat, vorba scriitorului, dramaturgului și jurnalistului contemporan Matei Vișnec, care spune: „Nu sunt dispus să mă las manipulat de o formă de antirasism imaginar și generator de ură, ceea ce mi se pare un pericol pentru democrație”. Imaginar sau real, prin educație, la bază având înțelegerea și armonia, poate fi eliminat.
Legile, regulile sunt cele care ne feresc de starea de dezordine, de anarhie, sunt cele care instituie o ordine în societate, cu scopul obținerii unei vieți bazate pe adevăr și dreptate. Ele se mai schimbă o dată cu evoluția societății, dar „ideea de lege și de regulă și de respectare a regulii rămâne o constantă a oricărei societăți (funcționale), indiferent de modul său de organizare”. Cum să nu respecți legile?
Vrem anarhie? Dicționarul o definește ca: dezordine produsă într-un stat prin lipsa de guvernământ sau prin slăbiciunea celor care guvernează; lipsă a unei puteri, a unei conduceri; dezorganizare, lipsă de supunere față de legi sau de autorități. Alegeți ce vreți din toată această definiție, fiindcă nimic nu poate bucura, consola.
Dar, Anarhismul, din documentarea făcută, este la bază un curent intelectual cert al gândirii sociale, ai cărui adepți pledează pentru abolirea monopolurilor economice și a tuturor instituțiilor politice și sociale de constrângere din cadrul societății. În locul ordinii economice capitaliste, anarhiștii ar vrea o asociere gratuită a tuturor forțelor productive bazate pe munca de cooperare, care ar avea ca scop unic să satisfacă cerințele necesare fiecărui membru al societății. „Anarhiștii doresc eliberarea societății de toate instituțiile politice și sociale care au un efect restrictiv asupra oamenilor și stau în calea dezvoltării unei umanități libere”, scrie Johann Rudolf Rocker (1873-1958), scriitor și activist anarhist german.
Anarhismul este o teorie politică al cărui scop este crearea anarhiei în societate, adică „absența unui lider sau suveran”. În comun cu toți socialiștii, anarhiștii susțin că proprietatea privată a pământului, capitalului și mijloacelor de producție a fost utilă, dar timpul ei a trecut și trebuie să dispară. Toate trebuie să devină proprietatea comună a societății și să fie gestionate în comun de producători; idealul organizării societății este de a reduce la minim funcțiile guvernului, până la anulare, și astfel se ajunge la anarhie.
Piotr Alexeevici Kropotkin (1842-1921) a fost un filozof, geograf, om politic, revoluționar anarhist rus, membru al unei familii princiare, reprezentant al ideologiei anarho-sindicaliste. El arăta că anarhismul „atacă nu numai capitalul ca forma de exercitare a autorității, ci și sursele principale de putere în capitalism: legea, autoritatea și Statul”. Kropotkin a fost un continuator al mișcării anarhice, după Mihail Bakunin (1814-1876), alt cunoscut revoluționar rus, considerat de mulți „tatăl anarhismului modern”. Ca activist și teoretician al mișcării anarhiste, Mihail Bakunin este unul dintre revoluționarii cu cea mai mare influență în Europa din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Unii afirmă cu tărie că toți anarhiștii sunt socialiști. Diferența fiind aceea că în socialismul prezent există putere politică (Stat), în anarhism nu.
Democrația este regim politic bazat pe voința poporului și este regimul pe care l-au adoptat multe țări. De esența democrației moderne ține respectarea drepturilor omului – egalitatea în fața legii, dreptul la opinie, pluripartidismul, limitarea și separarea puterilor în stat.
În viața noastră există norme pentru a preveni certurile, pentru a asigura corectitudinea și pentru a ajuta lucrurile să meargă fără probleme, și există legi pentru a ne proteja drepturile și libertățile și pentru a crea o societate mai sigură. Legea nu trebuie încălcată deoarece protejează oamenii de rău; încălcând-o vei fi pedepsit. Orice om ar putea să-și piardă controlul în anumite momente, dacă legea nu l-ar opri; încălcarea legii subminează încrederea în rândul oamenilor; societatea are nevoie de lege și ordine pentru a supraviețui armonios. Fără legi se ajunge la haos. Încălcând legea se încalcă drepturile individuale ale oamenilor, cum ar fi drepturile lor la proprietate sau la viață. Ordinea este și principiul de bază al universului și este de datoria noastră să o păstrăm.
Oamenii au dreptul să protesteze, numai că multe din protestele violente sunt determinate de cei cărora li s-a inoculat un gând, o idee falsă, asupra căreia nu au avut timpul și răbdarea să gândească, să poată discerne binele de rău, libertatea care ne-a dat-o Divinitatea să o folosim.
Protestele din Statele Unite au fost declanșate de moartea bărbatului de culoare George Floyd în timp ce acesta era imobilizat cu brutalitate de un agent de poliție. Un incident tragic desigur care a transformat rapid compasiunea și indignarea mulțimii în mânie și violență. După observațiile Guvernatorului statului Minnesota, tulburările legate de moartea lui George Floyd au degenerat în „mișcări distructive organizate de grupuri cu valori deosebite de cele ale celor mai mulți cetățeni americani”. Dacă în primele zile atacurile au părut să fie spontane, necoordonate, cu o mare rapiditate s-au infiltrat printre manifestanți rețele de organizații cu agendă politică definită, care au urmărit și urmăresc în continuare amplificarea violenței și a distrugerilor.
Când manifestațiile degenerează și au loc distrugeri, jafuri și confruntări violente, forțele de ordine au datoria să intervină, este însăși menirea lor. Doar manifestațiile pașnice trebuie tratate de regulă cu respectul cuvenit în orice țară democratică în care oamenii ies pe străzi pentru a-și exprima o stare de nemulțumire, frustrare sau de revoltă. Când protestele pașnice și nu manifestările anarhiste, sunt reprimate în forță, democrația din țara respectivă se află în pericol.
Statele Unite se confruntă cu cea mai delicată perioadă din istoria ei recentă, dar, este și capabilă să echilibreze derapajele inerente în raportul dintre cetățeni și stat.
Adevărul și dreptatea vor fi mereu cuceritoare, totul este ca ignoranța, debusolarea să nu lungească drumul până la ele.
Să avem în vedere spusele lui Theodore Roosevelt (Teddy), cel de-al douăzeci și șaselea președinte al Statelor Unite ale Americii care a servit două mandate între anii 1901 și 1909: „Nu există vânt potrivnic pentru cel care știe încotro vrea să se îndrepte”.
Vavila Popovici – Carolina de Nord
