Aniversări/comemorări ale lui Mihai Eminescu sau parastase de prost gust

De câţiva ani, data naşterii sau a decesului Poetului nostru Naţional, adună în faţa statuii acestuia din centrul Clujului numeroşi clujeni reprezentând, deopotrivă, breasla scriitoricească, instituţiile de cultură, partidele politice, celelalte instituţii locale sau judeţene, inclusiv ligi, fundaţii, asociaţii etc. Privită din afară, această situaţie ar avea menirea să impresioneze şi să ducă la concluzia că afirmaţiile unor detractori ai poetului (inclusiv din rândul criticii literare pretins elitiste locale, cu privire la aşa zisa inactualitate a operei sale) sunt gratuite. Faptul, susţinut obsesiv de astfel de trepăduşi lite­rari, că Eminescu ar fi depăşit şi nici măcar simpla menţionare a numelui său nu s-ar mai justifica, reprezintă o erezie inspirată de minţi bolnave, conştiente de propria lor neîmplinire/ratare în plan literar şi estetic.
Aşa cum spuneam, indiferent de temperatura foarte scăzută de afară, şi anul acesta Eminescu a fost aniversat la Cluj Napoca cu prilejul împlinirii a 160 de ani de la naşterea sa. Ca şi în alţi ani, însă, şi de această dată, o aşa-zisă fundaţie cu un profil extrem de eterogen şi vag precizat, sfidând cea mai mare parte a asistenţei prezente a ţinut să transforme evenimentul într-o manifestare ce frizează penibilul cultural, aducând mai degrabă deservicii uriaşe imaginii Poetului nostru Naţional acum, la început de mileniul III.
Abordaţi de noi, factorii de coordonare a manifestărilor cultu­rale în spaţiul public clujean ne-au comunicat că agresivitatea, de altfel arhicunoscută, a organizatorului face ineficiente oricare dintre acţiunile lor. Ne-am permis să le atragem atenţia, însă, că, în pofida stării generalizate de haos din ţara noastră, în România există, din fericire, legi care reglementează inclusiv organizarea în spaţiul public a unor manifestări şi condiţiile ce trebuie îndeplinite.
Iniţiatorul acestei jenante ma­nifestări publice nu ţine cont, însă, în nici un an, de existenţa unei le­gislaţii şi de necesitatea obţinerii aprobărilor legale, ci se năpusteşte pur şi simplu asupra memoriei marelui nostru poet, mai punând la cale un veritabil parastas lite­rar, care este foarte departe de ceea ce binemerită strălucitul nostru poet. Credem că Poliţia locală, spre cinstea ei, reprezentată la această manifestare aniversară, la cel mai înalt nivel, ar trebui să se autosesizeze şi să nu facă decât ceea ce prevede legea, reducând în felul acesta setea bolnăvicioasă de promovare, în realitate, a propriei imagini a iniţiatorului şi mai puţin de sărbătorire a Poetului Nepereche: respectiv să verifice obţinerea prealabilă de către organizatori a avizelor şi auto­rizaţiilor legale pentru iniţierea şi organizarea de acţiuni pe domeniul pu­blic. De asemenea, în opinia noastră cedem că nici Uniunea Scriitorilor nu trebuie să admită la nesfârşit ca o serie de nechemaţi, persoane ce nu au nici o legătură cu faptele de cultură să mai întineze numele lui Mihai Eminescu.
Ştim că în orice ţară liberă şi democratică, cum sperăm c-ar fi şi România, orice persoană este îndreptăţită să aibă orice fel de iniţiative, însă, în opinia noastră, atunci când este vorba de evenimente cu o semnificaţie şi încărcătură atât de importantă cum este aniversarea sau comemorarea lui Mihai Eminescu, cei care sunt mânaţi de diferite interese, uneori chiar de meschin profit material ori de promovare a propriei ima­gini, credem cu tărie că asemenea personaje ar trebui ca, măcar în forul lor interior, să recunoască faptul că nu au justificarea morală de a întina un asemenea nume sfânt pentru spiritualitatea acestui popor. Credem, de asemenea, tot cu tărie, că se impune neîntârziat ca instituţiile abilitate, respectiv administraţia publică şi Poliţia locală, să se autosesizeze şi să nu mai tolereze perpetuarea acestei nefireşti situaţii în care un perso­naj obscur, oarecare, fără vreun merit în plan cultural şi spiritual să-şi permită să iniţieze jenante manifestări publice – veritabile parastase literare, adeseori chiar şi cu iz patriotard, cu nesocotirea legilor în vigoare.
Credem totodată că persoanele sau instituţiile care sponsorizează, an de an, astfel de manifestări ar trebui să fie mai circumspecte şi să verifice dacă cel ce iniţiează şi organizează astfel de manifestări are justificarea morală şi pregătirea culturală, respectiv reprezentativitatea culturală pentru a iniţia ma­nifestări de importanţa şi greutatea spirituală a unei manifestări eminesciene.
Eu, personal, nu consider că a nu acţiona în această privinţă în temeiul şi limitele legislaţiei în vigoare, dar şi al principiilor şi normelor morale este un lucru normal şi firesc.
De asemenea, nu cred că se justifică în vreun fel ca obştea scriitoricească să rămână în continuare tolerantă şi indiferentă faţă de astfel de intolerabile manifestări ale prostului gust, în spaţiul public, atunci când este vorba de Poetul nostru Naţional.
Venerarea lui Eminescu, deplin justificată, nu trebuie redusă la jalnice parastase de cel mai autentic prost gust puse la cale de rataţi ahtiaţi după nemeritată glorie şi faimă.