Anul fără "libere" ân Romînia

0
5

Pentru românii obişnuiţi cu mini-vacanţele oferite de guvern în preajma sărbătorilor legale, anul 2004 aduce o veste cât se poate de proastă. Cu o singură excepţie, toate sărbătorile naţionale sau religioase importante in dreptul cărora legea impune zile libere cad în weekend!

2003: trei săptămâni libere!

Pe vremea regimului comunist – unul, de altfel, destul de atent în a manipula semnificaţia diferitelor date din calendar – s-a încetăţenit practica “sărbătoririi prin muncă” a zilelor importante. Guvernele de după 1989 s-au gândit să repare nedreptatea istorică şi au făcut-o, evident, căzând în cealaltă extremă.
După ce s-au grăbit să declare sâmbăta drept zi liberă, administraţiile centrale au găsit de-a lungul anilor tot felul de metode populiste pentru a impresiona electoratul prin acordarea de zile libere în preajma principalelor sărbători oficiale sau religioase. Reţeta, simplă şi extrem de eficientă, constă în două cuplaje: Paşte – 1 Mai, respectiv Crăciun – Revelion. În ambele cazuri este vorba despre sărbători recunoscute oficial şi aflate la distanţă relativ mică una de cealaltă.
Un exemplu proaspăt îl reprezintă anul recent încheiat. 2003 deţine un veritabil record din punctul de vedere al “liberelor” decretate absolut gratuit de guvern. Cum Paştele a căzut duminică, pe 27 aprilie, iar 1 Mai (Ziua Internaţionala a Muncii) într-o joi, s-au acordat nu mai puţin de nouă zile libere, în intervalul 26 aprilie – 5 mai. Asta nu a fost tot: sărbătorile de iarnă de-abia trecute au mai adus 12 zile libere bugetarilor. Crăciunul a fost sărbătorit joi, 24 decembrie, iar cum Anul Nou se nimerea tot joia, sărbătoarea a fost extinsa până luni, 5 ia­nuarie. Celor 21 de zile li s-a adaugat şi Ziua Naţională!

2004: anul sărbătorilor de weekend

În 2004 însă, marile sărbători nu mai sunt programate joia, astfel încât să servească drept pretext pentru mini-vacanţe. Paştele cade pe 11 aprilie, foarte departe de 1 Mai, care, oricum, vine într-o zi de sâmbătă. În iarna, cu excepţia numită 1 Decembrie (miercuri), Crăciunul cade în sâmbăta de 25 decembrie, iar ziua de 1 ia­nuarie 2005 tot într-o sâmbătă.
Circumstanţa este dramatică nu doar pentru românii mai petrecăreţi, ci şi pentru guvernanţi, anul în care am intrat fiind un an electoral, predispus prin excelenţă la măsuri populiste. Astfel, de unde anul trecut guvernul a acordat trei săptămâni libere în afara concediului legal de odihnă, acum va trebui să ne mulţumim cu cel mult două-trei zile, “bonus” pe lângă sărbătorile de la sfârşit de săptămână. Colac peste pupăză, 2004 este şi an bisect. Seria coincidenţelor intră în joc şi din acest punct de vedere, ziua în plus, cea de 29 februarie, fiind “programată”, cum altfel, tot într-un sfârşit de săptămână.
În fine, pentru cei care de-abia aşteaptă să treacă anul 2004, încă o veste proastă: şi 2005 va fi la fel – Paştele cade, evident, duminica, la fel 1 Mai şi Crăciunul!

Matematic, maximum posibil

Privit din perspectivă matematică, 2004 este unul din anii care propun maximum de sărbători de weekend. Niciodată cele mai importante sărbători ale românilor nu vor putea “cădea” toate sâmbăta sau duminica. Asta pentru că niciodată Ziua Naţională (1 Decembrie) şi ziua de Craciun (25 decembrie) nu se vor nimeri toate în weekend, numarul 25 nefiind multiplu al lui 7 (numărul zilelor săptămânii).

Recuperarea “liberelor”, o vrăjeală!

Teoretic, toate zilele de muncă (şi de şcoală) pierdute se recuperează sâmbăta, conform cu un program bine stabilit. Aşa recomandă guvernul. În realitate, însă, în sâmbetele în care se recuperează liberele bate vântul în toate instituţiile publice.