Trăim într-o perioadă nu doar a absurdului, ci şi a marilor paradoxuri. În acest an întreaga elită a vieţii cultural – artistice şi ştiinţifice clujene acţionează ferm şi susţine eforturile autorităţilor locale, ce vizează obţinerea nominalizării municipiului Cluj-Napoca pentru a deveni, în anul 2020, capitală culturală a Europei. În acelaşi timp, însă, asistăm la eforturile altora de a submina astfel de demersuri, urmărindu-şi cu obstinaţie o serie de interese economice şi de profituri cu orice preţ, chiar dacă pentru obţinerea acestora riscă sacrificarea unor instituţii şi obiective culturale majore, de care este nevoie pentru a fi consideraţi şi acceptaţi ca parteneri respectaţi în dialogul cultural european şi internaţional.
De foarte mulţi ani, spaţiul în care, de câteva decenii, îşi desfăşoară activitatea Casa de cultură a municipiului Cluj-Napoca, este vizat de Asociaţia Patronilor şi Meseriaşilor. Pe considerentul că ei ar fi continuatoarea[1] unei asociaţii de acest fel, înfiinţată încă în secolul al XIX-lea, Asociaţia Patronilor şi Meseriaşilor, deşi beneficiază din partea Consiliului Local, încă de la înfiinţare, de un spaţiu generos, în care şi-a putut desfăşura toate acţiunile, profitând de unele imperfecţiuni ale legislaţiei în vigoare şi, probabil, de lipsa de fermitate din partea unor reprezentanţi ai autorităţilor publice locale, a revendicat spaţiul în discuţie.
Chiar dacă, lucru recunoscut de fostul primar al Clujului şi actualul prim-ministru, spaţiul în care Casa de cultură îşi desfăşoară activitatea este insuficient (şi impropriu) pentru multitudinea acţiunilor organizate, activităţi şi manifestări ce se adresează tuturor categoriilor de pregătire socio-profesională, de vârstă sau etnice ale locuitorilor municipiului Cluj-Napoca, colectivul Casei de cultură a municipiului, deşi constituit doar din opt persoane în momentul de faţă, a reuşit, prin eforturi deosebite, să facă, în ultimii ani, din această instituţie una dintre cele mai active instituţii, culturale clujene şi din judeţ, inclusiv prin atragerea, în rândul colaboratorilor săi, a numeroşi membri ai Academiei Române, scriitori, artişti, oameni de cultură locali, de mare prestigiu, de la nivel naţional sau de peste hotare.
Zi de zi, în Casa de cultură a municipiului se desfăşoară activităţi ce se adresează clujenilor, făcându-se eforturi pentru ca acestea să corespundă aşteptărilor şi pretenţiilor beneficiarilor noştri.
Din investigaţiile care au fost făcute în această problemă a rezultat faptul că în legătură cu acest spaţiu există uriaşe interese de ordin financiar, care explică într-un fel eforturile disperate ce se fac de către solicitanţi pentru intrarea în posesia lui cu orice preţ[2].
Având în vedere faptul că această chestiune pe care v-o supunem atenţiei nu este una de ordin particular, având în vedere faptul că instituţia noastră, respectiv Casa de cultură a municipiului Cluj-Napoca, este o instituţie de utilitate publică, desfăşurând activităţi ce se adresează şi deservesc interesele întregii comunităţi clujene, am considerat de datoria noastră să aducem la cunoştinţa întregii opinii publice acţiunile actuale îndreptate împotriva noastră, dar şi împotriva intereselor culturale ale clujenilor, solicitându-vă sprijinul şi rugând întreaga elită culturală a municipiului şi a ţării să se pronunţe dacă se doreşte ca la Cluj-Napoca, în spaţiul pe care îl deţinem în prezent, să-şi desfăşoare activitatea o Casă de cultură sau o plăcintărie, birt sau cine ştie ce altă instituţie aducătoare de profit pentru cine ştie ce emanat post decembrist sau vreo gaşcă de interese ambalată în aparenţe democratice şi legale
Ne adresăm, aşadar, în primul rând locuitorilor municipiului Cluj-Napoca, beneficiarilor muncii noastre, dar şi colaboratorilor şi întregii comunităţi intelectuale din ţară şi de peste hotare pentru a se pronunţa în această chestiune şi a impune autorităţilor şi Justiţiei luarea unei măsuri care să nu contribuie la dispariţia, graţie unor interese meschine, nu întotdeauna ortodoxe, a unei instituţii de cultură.
Mai facem, cu acest prilej, precizarea că această situaţie o vom aduce şi la cunoştinţa instituţiilor comunitare, semnalându-le modul în care, în România, în absenţa unei poziţii ferme din partea celor în drept, dar şi a unor grave lacune de ordin legislativ, se urmăreşte sacrificarea instituţiilor culturale de utilitate publică.
Personal, ne exprimăm încrederea că în Justiţia clujeană există încă numeroşi oameni integri, competenţi şi buni profesionişti, care nu vor face jocurile unor cercuri de interese şi nu vor tolera încălcarea legilor doar de dragul de a spori numărul miliardarilor de carton.
Colectivul Casei de cultură a municipiului Cluj-Napoca şi eu personal, adresez mulţumiri tuturor celor care, în aceste momente decisive pentru viitorul Casei de cultură a municipiului Cluj-Napoca, nu doar pentru colectivul acestei instituţii, cât mai ales pentru viitorul şi prestigiul instituţiilor de cultură din acest spaţiu, vor fi alături de noi şi ne vor sprijini în eforturile pe care le facem, nu pentru a ne apăra locurile de muncă, ci pentru a ne opune, cu toată puterea şi convingerea, abuzurilor şi ilegalităţilor de orice fel în această ţară.
Să se înţeleagă cum se cuvine faptul că noi respectăm proprietatea şi dreptul la proprietate, dacă aceasta este obţinută pe căi cinstite, nu prin fals, minciună şi fraudă!
Aşteptăm să ne comunicaţi opiniile şi sprijinul dvs.
[1]După această logică, orice individ din această ţară, poate cere în instanţă, precedentul fiind pe cale a fi înregistrat la Cluj-Napoca, pe considerentul că este originar din România, să i se restituie aurul dacilor sau chiar Cloşca cu puii de aur sau cine ştie ce alte imobile sau proprietăţi, prin simpla invocare a faptului că el şi neamului lui sunt continuatori ai dacilor sau cine ştie ai căror altor seminţii ce au trecut pe aceste meleaguri de-a lungul istoriei! Cam aceasta este şi legătura dintre Asociaţia Patronilor şi Meseriaşilor şi asociaţia pe care pretinde a o continua. Mai amintim faptul că, recent, când Casa de cultură a omagiat împlinirea a 175 de ani de la naşterea marelui dascăl patriot Grigore SILAŞI, cu merite extraordinare în sprijinirea eforturilor asociative ale meseriaşilor şi sodalilor ardeleni, nici un reprezentant al A.P.M. nu s-a sinchisit să participe măcar, darmite să evoce meritele ilustrului (pretins) înaintaş, care şi-a sacrificat liniştea, siguranţa şi sănătatea pentru promovarea şi apărarea asociaţiei al cărei prim preşedinte a şi fost. Probabil, însă, că cei aflaţi în spatele acestui demers vor să beneficieze doar de eventualele câştiguri materiale şi, din ignoranţă, credem noi, nu se deranjează să cunoască şi eforturilor celor ai căror continuatori se pretind a fi.
[2]Aflând despre acest demers, mai mulţi oameni de afaceri clujeni ne-au declarat, revoltaţi, că faţă de activitatea ce o desfăşoară, destinată mai degrabă unor grupuri de interese şi nu mediului de afaceri clujean în general, spaţiul pe care îl deţine în prezent Asociaţia Patronilor şi Meseriaşilor este mai mult decât suficient. Nu ne permitem să reproducem aici şi acum – dar o vom face când va fi nevoie – toate opiniile despre această Asociaţie şi rosturile ei. Reţinem doar sintagma Poate vor să mai înfiinţeze acolo vreo plăcintărie, că de alte lucruri serioase nu îi văd în stare! Lăsăm publicul să tragă concluziile pe care le consideră potrivite.