Principele Aristide Caradja (n. 28 septembrie 1861, Dresda — d. 29 mai 1955, București) a fost entomolog și jurist român, membru de onoare al Academiei Române. A făcut parte din familia Caradja, o familie nobilă de origină greco-bizantină (fanariotă), ai cărei membri au ocupat de-a lungul timpului importante funcții în cadrul Imperiului Otoman, unii dintre ei fiind domnitori ai Munteniei în perioada fanariotă.
Aristide Caradja a trăit o mare parte a vieții sale pe domeniul său din Grumăzești. Aici a studiat și a colecționat vestita sa colecție de fluturi (având peste 110.000 de exemplare), care începând din 14 iunie 1944 se află la Muzeul „Grigore Antipa” din București. Colecţia prinţului Aristide Caradja este o piesă de mare valoare a muzeului. Realizată în perioda interbelică, a fost vândută în ianuarie 1944 muzeului de familia princiară. Transportul s-a făcut în mare secret pentru că, pe vremea aceea, armatele sovietice se aflau pe teritoriul României.
Colecţia nu este expusă publicului larg din motive de conservare, ea fiind accesibilă numai cercetătorilor români şi străini specializaţi. Colecţia de lepidoptere a prinţului Caradja cuprinde astăzi 80.000 de exemplare. Dintre acestea, circa 3.100 au stat la baza descrierii unor specii noi.
Opera ştiinţifică a acestui biolog nu poate fi caracterizată
decît ca prodigioasă. Savantul Traian Săvulescu îl numea, încă din 1945, „Princeps biologorum Romaniae” şi, făcînd un prim bilanţ al operei sale, punea o întrebare ce nu poate primi decît un singur răspuns: „3 000 de tipuri (specii, varietăţi, forme, aberaţii) descoperite şi descrise de Caradja. Cîţi naturalişti sistematicieni din lumea întreagă, de la Linne încoace, pot fi comparaţi cu Aristide Caradja, în ceea ce priveşte bogăţia de material studiat şi noutăţile prezentate cunoaşterii?”
De altfel, în total a studiat nu mai puţin de 400 000 exemplare de insecte, printre care 115 000 exemplare de microlepidoptere (fluturi mici), aflate acum în fondurile Muzeului de Istorie Naturală „Grigore Antipa”dinBucureşti.
Cu toate acestea, la începutul activităţii sale ştiinţifice, lucrările elaborate de el au fost privite cu neîncredere, deoarece nu avea studii superioare de specialitate. Familia îl silise să urmeze Facultatea de Ştiinţe Juridice,unde nu avea nici o chemare, obţinînd licenţa în drept (a audiat, e drept, în paralel,şi cursuri de ştiinţe naturale).
Începînd din 1887, a amenajat la Grumăzeşti (Neamţ) un parc vast, cu o floră bogată, adevărat laborator de studiu al insectelor, iar în locuinţă o mare bibliotecă, în care scop şi-a jertfit toată averea moştenită.
Entomologul fără diplomă, autodidactul de înaltă competenţă, a organizat sau subvenţionat numeroase expediţii în toată lumea, din Africa de Nord şi pînă în America de Sud, din Tibet şi pînă în arhipelagul Spitzbergen, fără a mai vorbi de interesantele sale cercetări din România şi din întregul continent european. Imensa lui colecţie entomologică, în care predominau microlepidopterele, domeniu în care a devenit o autoritate de nivel mondial, s-a adunat astfel de-a lungul deceniilor, iar pentru ea a conceput şi tehnici ingenioase de preparare şi conservare. Numai în materialul expediţiei lui H. Hohne în China (1917-1923), A. Caradja a identificat 91 specii noi pentru ştiinţă. Numeroşi entomologi l-au omagiat înscriindu-i numele în denumirea insectelor descoperite de ei: Etimiu Aristidella, Lambesia Caradja.
În acelaşi timp, s-a ridicat mult dincolo de opera de migală şi precizie a descoperirilor şi determinărilor zoologice. Pornind de la studiul fluturilor mici, a formulat ipoteze şi teorii privind şi relaţiile faună-floră, clima din trecutul îndepărtat al Pămîntului şi configuraţia geografică de altădată a unor tărîmuri (a arătat că Japonia a fost cîndva unită cu continentul asiatic, iar peninsula Malakka, dimpotrivă, despărţită) etc. Multe dintre ideile sale au fost socotite, cum sublinia tot Traian Săvulescu, „eretice” la vremea lor, pentru a fi apoi confirmate şi considerate „profetice”. In 1930 a fost ales membru de onoare al Academiei Române. In 1937, în deplinătatea maturităţii sale ştiinţifice, publică o lucrare consacrată concepţiei sale despre lume, în care dezbate cele mai importante probleme ale atomului şi ale Cosmosului.
Acesta a fost Aristide Caradja, entomolog neîntrecut, descoperitor iscusit, filozof în cea mai deplină accepţiune a cuvîntului, cum îl caracteriza biologul Constantin Motaş. Dar înainte de toate om, cu un profund simţ al dreptăţii.
Marele geolog şi erudit Ion Simionescu, admirabil portretist, îl descria cu decenii în urmă, în 1931, ca avînd o frunte largă şi un chip cu trăsături fine, înalt şi încă drept, în ciuda poverii celor aproape 70 de ani (avea să trăiască 95), un patriarh blînd şi înţelept. A fost totodată, ca şi alţi savanţi români, un om complet, pasionat nu numai pentru biologie, dar şi pentru muzică, literatură şi cugetare.
