Statul de drept şchioapătă în Romania, altfel nu îmi explic de ce tocmai un capitol esenţial pentru integrare a rămas neînchis cu câteva zile înaintea Consiliului European, în cadrul căruia se va decide semnarea, sau nu, la începutul anului viitor, a tratatului de aderare la UE. Justiţie şi Afaceri Interne, capitol-barometru al democraţiei, a rămas în aer. Şi asta din vina celor care au mimat democraţia în spatele şedinţelor de partid, tranşând ţara după interesele personale, aşa cum reiese din stenogramele ruşinii.
România mai are enorm până la a deveni, cu adevărat, un stat de drept, în care nimeni să nu fie mai presus de lege şi în care legile să fie respectate. În care instituţiile publice să nu fie controlate politic, iar şefii acestora să nu fie timoraţi, şantajaţi, ameninţaţi că-şi pierd postul dacă nu răspund comenzilor venite pe linie politică. În care poliţistul îşi face datoria respectând litera legii, fără teamă că va fi schimbat dacă cercetează abuzurile sau faptele de corupţie ale unui politician vremelnic pus într-o funcţie. În care procurorul să aibă tăria să instrumenteze dosarele „rechinilor”, iar soluţia, oricât dură, să fie pusă imediat în aplicare.
Or, ce este la ora actuală România, dacă nu un stat în care partidul-stat aflat la putere este în toate, controlând instituţii şi oameni, după bunul plac? În care telefonul de la partid te scoate de sub cercetare, în care ştabul de la partid stabileşte sentinţele Justiţiei şi în care poliţistul se face frate de şpagă cu infractorul, ambii fiind acoperiţi de politicieni corupţi?
În ce ţară trăim, când anumite instituţii – BEC, Institutul Naţional de Statistică – se bâlbâie când vine vorba să dea explicaţii plauzibile legate de acuzaţiile de fraudă la alegeri, când unii politicieni – Viorel Hrebenciuc – sunt dovediţi că au refuzat, acum înţelegem de ce, votul pe baza cărţilor de alegător? În ce fel de stat trăim, dacă incompetenţa şi slugărnicia au ajuns la rang de virtute şi dacă un criminal urcat beat la volan părăseşte nestingherit ţara, sub ochii autorităţilor, care nu mişcă un deget, de teama să nu-i supere pe americani?
Într-un stat de drept? Nici într-un caz!
