Doi furibunzi culeşi de pe stradă, unul chel şi altul cu ochelari, l-au luat la mişto pe Cojocaru, cel cu „Legea Cojocaru”. Sau „Varianta Cojocaru”, nu mai ştiu. Debusolaţii ăia au ajuns mai mari decât visau şi la un moment dat făceau nu ştiu ce emisiune la „Antena 2″ (nu Antena 1, că erau în „eşalonul 2″). Ce relatez aici s-a petrecut în 21 octombrie 2010, adică anul trecut. Pe lângă faptul că ambii frecători de mentă şi-au bătut joc de Cojocaru (un om cu studii, totuşi), am remarcat un zgomot de fond. O mulţime aplauda porcăriile lingviste (nu lingvistice!) ale celor doi saltimbanci. O!, mi-am zis, uite arena, uite pâinea şi circul! Şi m-am uitat în continuare pe You tube. Şi-am aflat cum se comportă sclavii din sală; cum se comportă şi cei doi clovni. Răspund, pentru bani, unor ordine dictate de cineva care le e şef. Poate că vreun director de programe. Poate patronul (nu ştiu cum îl cheamă că n-am televizor şi nu cumpăr ziare).
Băi, românilor, zombi ăia doi… l-au invitat pe Cojocaru la „antena” lor să-l ironizeze! N-au avut respect nici pentru vârsta sa, nici pentru cunoştinţele sale în economie. Au făcut mişto de el!
Băi, românilor, nu mai mergeţi la „casting-uri” pentru 20 de lei partida. Nu mai aplaudaţi ca tâmpiţii enormităţile spuse de vreun ochelarist sau vreun chel suburban. Băi, lumea asta nu e a lor, e a noastră!
Băi, românilor, ce s-a întâmplat cu voi? Eu, de eram în locul doctorului Cojocaru, îi dărâmam pe amândoi cu doi pumni grei, făcuţi în munte. Iar voi bateţi din palme!
Băi, fraierilor şi înşelaţilor – eu nu cred în Cojocaru. Ideea lui era posibilă până prin 1995; acum e tardiv. Dar nu te poţi comporta aşa cu un bătrân, nu e creştinesc.
Băi, românilor, acum vreun an şi jumătate i-am scos dinţii unui chel cu „geacă” de piele în Parcul Herăstrău din Bucureşti, pentru că lua banii unui cerşetor. Îmi voi face timp şi pentru cei doi, că şi-aşa sunt plătiţi bine, au cu ce îşi face proteze dentare.
Băi, românilor, ochii mari şi joc de gleznă!
