PENTRU TINE NATURĂ
Ajuns la ani pensionari având timp să răscolesc prin „trecut” am găsit un caiet în care la vârsta de 30 de ani am scris cu creionul un titlu: „PRIMĂVARA” urmat de un text. Am recitit cele scrise şi cel puţin în timp ce am citit am reuşit imposibilul, adică să retrăiesc cele scrise cu maximă fidelitate. Îi sunt recunoscător creionului şi caietului că mi-au păstrat aceste plăcute amintiri.
Primăvara.
Au apărut primii muguri, ploi calde, după care apăreau pârâiaşe pe marginea trotuarului şi plăcutul miros de pământ proaspăt udat. Aceasta o simţi numai acolo unde nu sunt blocuri care să oprească adierea şi unde nu sunt fabrici care să polueze aerul. Numai cine a simţit această adiere, acel miros plăcut de după o ploaie de primăvara a simţit şi fizic cum acea adiere îi mângâie faţa, intră peste tot, prin păr, prin inbracaminte. Este o adiere caldă ce face să-ţi trezească şi ultima moleculă din organism, te bucuri că trăieşti, te contopeşti cu acea adiere şi te consideri o părticică din uriaşa forţă a naturii.
Pe crestele dealurilor mai erau pete de zăpadă, dar în pădure floricelele în frunte cu ghioceii au învins apăsarea protectoare a stratului de frunze moarte şi au scos capul la lumină… Minunată eşti natură! Sărac este cel ce nu simte farmecul tău…
Locuri dragi.
De la marginea oraşului, după o distanţă de 2 kilometri pe o potecă pe lângă drumul de ţară, ajung lângă un deal de pe a cărui înălţime se vede intraga regiune a orăşelului Beiuş. Acesta este aşezat în vale şi este închis de un lanţ de dealuri înalte. Cerul este atât de albastru, aerul atât de curat, că la mari depărtări se poate distinge mesteacănul de pe colină. Privind mai la distanţă observ culorile munţilor care trec dela verde la albastru contopindu-se mai apoi cu albastrul cerului…
Dealul din apropiere este acoperit de o pădure tânără, iar în stânga văii un deluşor pe care a rămas o inusula verde cu câţiva copaci şi tufe mari. Această mică insulă verde îmi dă deplină satisfacţie de contopire cu minunata natură. Nu are nimic deosebit, este o margine de deal ca multe altele, dar pentru mine aceasta înseamnă mult, un minunat covor cu toate floriile câmpului.
Este cald! Niciun zgomot, ci numai muzica zumzăitului de albine contopit cu concertul păsărelelor din pădurea de alături. Câmpul cântă şi el, cânta greierii o melodie uniformă dar mereu nouă, Soliştii nu sunt grupaţi la un loc, ci fiecare cântă în pragul casei lui… Canta bucuria de a trăi… Fluturi mulţi, pictaţi cu culori frumoase, în modestia lor, zboară din floare în floare. O privire mai atentă… printre flori şi ierburi descoperi o lume de insecte de diverse forme culori şi preocupări. Lângă un tufiş între două pietre, un uriaş, o şopârlă te priveşte cu doi ochi negri curioşi… Atenţie! Apare o şosea în miniatură, bătătorită… De fapt, nu una ci două! Se circulă în ambele sensuri, sunt drumuri înguste ca un fir de aţă străbătute de miile de furnici care cară mari poveri în spinare… Toate se îndreaptă spre un muşuroi. Acolo este cetatea lor.
Lupta pentru existenţă ne-o reaminteşte păianjenul care şi-a întins plasa într-un loc amăgitor şi aşteaptă prada să-i cadă în capcană. Tufele de soc sunt îmbujorate de floriile lor mari şi albe ca zăpada care par presărate cu diamante multicolore… Aceste diamante sunt insecte de mărimea unei alune care au aripiile externe ce reflectă la lumina soarelui nuanţe de culori cu un luciu metalic. Plăcute clipe au fost şi sper că vor mai fi! (27 mai 1959)
***
Cu aceste cuvinte de speranţă în urmă cu 45 de ani am încheiat a aşterne pe hârtie o lume ce a fost frumoasă şi reală şi eu am închis-o bine de tot în banca mea personală de amintiri ce nu dă faliment niciodată!
George GOLDHAMMER
Holon, Israel
9 noiembrie 2014 (2022)
