Această bară de bătut covoare, sau bătător cum cu alint i se mai spunea, îmi stârneşte multe nostalgii. În timpul copilăriei mele, bara de bătut covoare era un reper foarte important pentru toate categoriile de vârstă, deoarece în jurul bătătorului se desfăşurau multe fenomene sociale interesante. Activităţi gospodăreşti, sportive, întâlniri tovărăşeşti sau bârfe de cartier îşi dădeau mâna în jurul acestui bătător. Bara de bătut covoare era un loc de socializare şi de joacă pentru copii, dar şi pentru adolescenţi aflaţi in căutarea primei dragoste.
În timpul zilei, bătătorul era folosit ca substitut pentru poartă de fotbal de către băieţi sau de bară de gimnastică de către fete. Când se lăsa seara însă, intrau în arenă adolescenţii care o puneau de o bârfă mică sau de un loc de întâlnire şi de „agăţat” gagici.
Însă funcţia primară pentru bătător era, of course, bătutul de covoare!
Bara de bătut covoare reprezenta simbolul curăţeniei unde în special de Crăciun, de Paşte sau cu ocazia curăţeniei generale de primăvară/toamnă locatarii se aliniau la bară pentru a-şi etala „persanele” şi preşurile obosite şi pline de praf.
Exista un întreg ritual care se respecta cu sfinţenie, precum şi un orar care trebuia respectat de cei care „evoluau” la bară, iar din tehnica din dotare nu avea voie să lipsească ligheanul cu apă, peria de plastic, o sticlă cu oţet şi bineînţeles obiectul principal, obiectul muncii, acest mic „star” pe numele său de botez, bătătorul.
Bărbatul era eroul principal, el era acela care venea cu cel puţin două covoare pe umăr şi un preş sub braţ şi tot el era acela care-şi umfla muşchii în mânuirea dezinvoltă a bătătorului care altoia cu furie şi fără milă „persanul” îmbibat cu praf. Însă la această activitate gospodărească participau deopotrivă femeile, precum şi tinerii şi copiii. Bara nu era discriminatorie, era un „personaj boem” care îmbrăţişa cu prietenie şi căldură pe toată lumea, indiferent de vârstă sau sex.
Am fost in vara in Romania si in multe locuri batatorul a fost desfiintat… probabil pentru că este perceput ca un loc de poluare fonică…
Batatorul din zilele noastrea este pe cale de disparitie… bătătorul a devenit ceva ciudat si i se pregateste retragerea oficiala…probabil peste timp va deveni un fel de monument al naturii. Acum covoarele beneficiază de aspiratoare performante sau de curăţire chimică. Adolescenţii îşi dau întâlnire la „mall” sau în cluburi, iar cei mai tineri probabil sunt în casă „călare” pe video games sau pe „messenger”, la o bârfă virtuală. Cei care acum sunt în clasele primare probabil se uită la bătrâna, obosita şi prăfuita bară ca la o relicvă, o ciudăţenie pierdută în timp şi-n spaţiu
Bara orizontala a fost inlocuita, in locuri indoors, special amenajate, cu cea… verticala…acolo insa, nu se mai altoiesc covoare, ci se danseaza in jurul ei, iar personajele principale sunt fete tinere, echipate intr-o tinuta foarte sumara, o tinuta specifica programului artistic de bara…
Pentru mine însă, şi pentru mulţi alţii din generaţia dinainte de ’89, banala şi nevinovata bară de bătut covoare a reprezentat un punct de reper de neuitat din perioada copilăriei mele… o simplă şi banală bară, bara de bătut covoare…
