Cu mare durere, colectivul Operei Braşov anunţă dispariţia unuia dintre soliştii săi de excepţie, baritonul Gabriel Oană, după o nedreaptă suferinţă. De acum, locul său pe scenă va rămâne gol, nu ne va mai amuza cu jocul său, nu ne va mai încânta cu vocea sa… Gabriel Oană a fost un artist desăvârşit, un OM deosebit! Colegii te vor păstra în sufletele şi în amintirea lor, dragă Gabi, chiar dacă cortina a căzut peste viaţa ta. Ştim că te-ai dus la ceruri pentru a-i înveseli şi pe îngeri, aşa cum ai făcut-o, de atâtea ori, cu spectatorii din sala Operei Braşov. Suntem alături de familia îndoliată. Dumnezeu să-l odihnească!
Cristian Bodnărescu în dialog cu tenorul Attila Torok
Cristian Bodnărescu: Ce reprezintă baritonul Gabriel Oana pentru opera românească şi cea braşoveana?
Attila Torok: Cu toate că o planetă din sistemul solar este un firicel de praf în Univers, pare neînsemnat, dar are un rol foarte important în echilibrul sistemului din care face parte. Gabi nu a fost un cântăreţ de talie internaţională, dar în „sistemul solar” numit Opera Braşov, a fost o „planetă” care asigura echilibrul şi tonusul spectacolelor, aplaudat şi ovaţionat de spectatori pentru prestaţiile sale. Făcea parte din acei interpreţi care „aduceau” publicul în sală.
Cristian Bodnărescu: Care a fost aportul dumnealui muzical şi ce evenimente speciale a lăsat în urmă?
Attila Torok: Pe lângă rolurile din opere, practic nu se juca operetă fără Gabriel Oană. El avea probabil tocmai prin personalitatea sa şi forţa interpretativă mereu regeneratoare, rolurile cele mai îndrăgite de public. De aceea plecarea sa într-un „turneu” de unde din păcate nu există întoarcere, lasă un gol imens atât în distribuţii, cât şi în sufletul spectatorilor şi a partenerilor de scenă. Evenimente speciale? Fiecare spectacol cu Gabi, a fost un eveniment. Cel puţin aşa am simţit noi.
Cristian Bodnărescu: Vorbiţi-mi despre The Sinners.
Attila Torok: „The Sinners?” A fost poate lucrul cel mai frumos ce ni s-a întâmplat pe lângă satisfacţiile profesionale de pe scena Operei. Încă în 1990, când părea că vântul libertăţii va aduce o „Grădină a Edenului” pe pământul românesc, patru colegi şi prieteni din Teatrul Muzical Braşov (actuala Operă), printre care Gabi Oană şi subsemnatul, au făcut din cîntecele „sclavilor de culoare” o preocupare permanentă şi în scurt timp au reusit să însuşească un repertoriu bogat de „negro spirituals” şi gospel. Plăcerea de a cânta repede a născut şi nevoia de a se confrunta cu publicul. Prima lor ieşire în public ca formaţie, a adus şi primul succes după care invitaţiile la diferite concerte şi festivaluri nu mai conteneau. O pauză importantă s-a produs în momentul când unul din colegi a suferit o intervenţie chirurgicală, ocazie la care bisturiul a secţionat şi cariera sa de interpret, iar un altul s-a pensionat mutându-se din localitate. Gabi şi cu mine am crezut că formaţia nu va avea putere să reînvie, dar după insistenţele publicului am găsit doi colegi mai tineri care rapid s-au integrat şi „The Sinners” quartet era din nou pe scenă. Părea că totul a reintrat în normal când după o boală cumplită, organismul lui Gabi a refuzat să mai lupte şi cvartetul iar a rămas numai în trei. De această dată însă nu mai sunt şanse de redresare. Fără Gabi, cu părere de rău dar eu nu mai îmi găsesc rostul în formaţie.
Cristian Bodnărescu: Cum a fost omul şi prietenul Gabriel Oana?
Attila Torok: La această întrebare doar atât: Omul Gabriel Oană a fost Prietenul meu, iar prietenul meu a fost Om.
Cristian Bodnărescu: Au mai fost emisiuni dedicate comemorării baritonului Gabriel Oana sau Zidurile Simfonice este unica?
Attila Torok: Până acum este singura emisiune dedicată în exclusivitate comemorării sale, pentru care aş dori să transmit şi mulţumirile familiei, dar sper să mai organizăm şi altele, iar televiziunile locale care de atâtea ori s-au „înfruptat” din „delicatesele” oferite de spectacolele noastre în care Gabi era protagonistul principal, poate vor răspunde favorabil în acest sens.
Cristian Bodnărescu: Ce mesaj aveţi pentru cititorii rubricii Spiritualitate Romaneasca?
Attila Torok: Dacă doar 50% din energia necesară unei comemorări ar fi „transformată” în apreciere din timpul vieţii ar fi mai mulţi artişti fericiţi. Stimaţi cititori: Iubiţi-vă artiştii cât sunt în viaţă şi nu le daţi uitării după ce „au plecat în turneu!”
Gabriel Oană s-a născut la Braşov, pe 7 iulie 1957. În 1976, a absolvit Liceul de Muzică, secţia Fagot – principal, secţia Pian – secundar. A făcut cursuri de canto cu Octav Enigărescu. Colaborator şi, ulterior, angajat al Teatrului Muzical Braşov (Opera Braşov) din 1976. A colaborat cu multe din instituţiile muzicale din ţară, printre care Opera Naţională Bucureşti, Opera Constanţa, Teatrul Liric „Maria Teodorini” – Craiova, Opera Naţională Cluj-Napoca. A susţinut numeroase turnee în ţară şi străinătate cu spectacole de operă, operetă, musical, precum şi cu spectacole pentru copii. Din 1992 face parte din cvartetul „The Sinners”, cu o bogată activitate artistică, fiind difuzat atât la radio, cât şi la TV.
În repertoriul său, au figurat numeroase roluri de operă, operetă, musical, făcându-se îndrăgit prin partiturile pe care le interpreta. A colaborat cu dirijori de seamă: Ilarion Ionescu-Galaţi, C. Trăilescu, P. Sbârcea, V. Dumănescu, D. Munteanu, C. Calistru, A. Saura Llacer, N. Petri, L. Gropşianu, S. Panţâru, P. Papinni, dar şi cu regizori de marcă: J. Rânzescu, C. Arbore, H. Lupescu, G. Zaharescu, S. Fericeanu, M.E. Tiron, C. Dobrescu, C. Mihăilescu.
