Peste 230 de persoane venite din cele patru zări au venit la Casa de Cultură din Târgu Jiu pentru a-şi găsi un loc de muncă în străinătate. Oficiul pentru Migraţia Forţei de Muncă a organizat o acţiune de preluare a dosarelor celor care doresc să lucreze în agricultură, dar şi în alte domenii de activitate. Cu toate că acţiunea era destinată numai bărbaţilor, mai mult de jumătate dintre cei prezenţi erau femei. Alexandra Poenaru, referent în cadrul Oficiului pentru Migraţia Forţei de Muncă, a declarat că, până la urmă, au fost acceptate şi dosarele depuse de persoanele de sex feminin. Aceasta a precizat că dosarele vor fi analizate, iar cei care vor fi selecţionaţi vor fi chemaţi la interviu. Acţiunea s-a desfăşurat, în acelaşi timp, la Târgu Jiu şi Vaslui.
O parte dintre persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă în străinătate au venit la Târgu Jiu chiar şi cu două zile înainte de acţiunea de preluare a dosarelor. Oamenii au dormit pe scări sau pe iarbă, iar unii au avut noroc şi s-au odihnit pe scaunele din sala de
spectacole. Zece femei din localitatea doljană Braloştiţa au ajuns la Târgu Jiu noaptea, după ce, mai întâi au fost la Bucureşti. “Am fost prima dată la Bucureşti şi de acolo ne-a trimis aici, la Târgu Jiu. Am ajuns luni noaptea, pe la ora 12.00. Am dormit pe scări. Nu am avut nici mâncare nici haine. Şi azi-noapte am dormit tot aici. Ne-a lăsat directorul să dormim în sală, pe scaune. La Bucureşti nu ne-au zis nimic despre faptul că sunt locuri numai pentru bărbaţi. Trebuia să ne spună ca să nu ne mai plimbăm până aici. Am cheltuit două milioane de lei cu drumul şi cu actele pentru dosar. Eu nu am fost niciodată plecată la muncă în străinătate, dar din comună au plecat 10-12 femei în Spania”, spune Mihaela Briac, de 23 de ani. Mihaela Popa are 26 de ani şi a venit din Valea Jiului, localitatea Uricani, tocmai pentru a-şi găsi un loc de muncă în străinătate. Ea spune că modul în care s-a organizat acţiunea este o bătaie de joc. “Copiii îi am lăsaţi pe la lume. Am venit azi-noapte şi am dormit pe pietre. Am sunat şi mi-au spus că preselecţia se face la Târgu Jiu pentru munca în agricultură, în Spania. Nici nu stiţi cât am colindat pe la xerox, pe la notariat ca să îmi fac toate actele. Acum am aflat că nu se iau în considerare dovezile eliberate de la poliţie, că paşapoartele sunt în lucru. Ştiu femei care au plecat în Spania cu dovadă. Este o bătaie de joc. Este prima dată când vin la o astfel de acţiune şi am ghinion”. Laviniu are 26 de ani şi este din Târgu Jiu. El a mai lucrat în Spania, cu contract, în agricultură, şi ca şofer pe un trailer frigorific. Acesta spune că deşi românii nu sunt priviţi cu ochi buni, este mult mai bine decât în ţară: “Am venit în ţară în luna februarie. Ultima dată am stat o jumătate de an. E normal că este mai bine decât în ţară. Totuşi, e aiurea departe de casă, pentru că românii nu sunt priviţi cu ochi buni”.
Un grup de tineri din Bihor au venit la Târgu Jiu pentru a-şi depune dosarele. Florin Gabriel Fat are numai 18 ani, acesta absolvind de curând şcoala: “Vreau să muncesc în agricultură sau ca ospatar. În ţară nu am nici un viitor”, spune tânărul. Oficiul pentru Migraţia Forţei de Muncă a oferit locuri de muncă în agricultură, dar şi în alte meserii, precum: forestieri, mecanici auto, tâmplari, betonişti, dulgheri, îngrijitor animale, ospătar şi bucătar.
Aşadar, pentru un loc de muncă, omul este dispus să îndure de la foamete şi nopţi nedormite până la mizerie şi disconfort. Românul vrea să muncească, vrea să-şi câştige existenţa lui şi a familiei sale cu sudoarea frunţii, vrea să rămână acelaşi român cinstit şi muncitor care de-a lungul anilor a reuşit să triumfe peste mări şi ţări. Numai că nu străinii sunt primii care îi pun beţe în roate ci chiar statul
român. Statul este cel care impune o mulţime de condiţii zadarnice în vederea obţinerii un loc de muncă la străini. Ce să mai vorbim despre străini că nu ne plac, că nu ne privesc cu ochi buni, când de fapt chiar ai noştri fraţi ne pun piedici la tot drumul. Numai că cerul rămâne la fel de senin şi de albastru, dorul de acasă la fel de apăsător şi greu iar românul tot român până la urmă.
