Nu-l cunosc personal pe Berti Barbera, dar am apreciat profesionalismul sau in domeniul muzicii. Am realizat un interviu in care am dorit sa aflu – prin sapte intrebari – cat mai multe lucruri.
–Sunteti un nume apreciat pentru profesionalismul dumneavoastra in domeniul muzicii. De unde a inceput aceasta “propensiune pentru muzica”?
B.B.: – Cred ca e vorba de a mentine pasiunea la un nivel care sa te faca capabil de actiune. Una e sa capatam o fixatie de copil, dornic sa absoarba totul ca un burete, alta e sa realizam ca mirarea descoperirii unei pasiuni ne poate tine toata viata. La mine a inceput si continua prin auditii muzicale. Asta ma incurajeaza, ma tine conectat si ma face sa-mi mentin capacitatea de actiune. Dupa pasiune, urmeaza munca. O continuitate a actiunilor legate de ceea ce-ti place, stiind din start ca nimic serios nu e usor. Actiunea in sine aduce la un moment dat is rezultate. Incerc in continuare sa raman pasionat si capabil de actiune.
-V-am descoperit in timp datorita unor emisiuni de televiziune. Exista intentia / speranta/ proiectul continuarii lor?
B.B. : – Speranta exista in permanenta, in totala disproportie cu posibilitatile. In acest moment nu se poate pune in discutie o emisiune muzicala decenta, la niciun post de televiziune. Raman cu placerea de a face doua emisiuni radio: “Jazzy Hour”, la Radio Romania Muzical, in fiecare joi de la ora 19.00 si Blues Drop, la RockFM, in fiecare marti de la ora 21.00.
-Sunt convins ca exista si “valori necunoscute”inca in domeniul muzical. Ati dori sa semnalati cateva dintre ele?
B.B. : – Valorile raman, indiferent de capacitatea majoritatii de a le cunoaste. E adevarat, promovarea lor a devenit mai fragmentara, mai putin clara in masa de balast la care trebuie sa facem fata. Dar ele exista si apar numai atunci cand le cautam, ele devin valori ca o rasplata la munca noastra de cautare. Emisiunile mele radio se ocupa de asa ceva. In fiecare saptamana apare ceva nou si fascinant, lista e imensa.
– Daca astazi putem vorbi despre “o lume multipolara”, am putea utiliza acest concept si in ceea ce priveste manifestarile muzicale contemporane?
B.B. : – Polii sunt doar doi si au aceeasi origine. Tensiunea dintre ei conteaza. As zice ca e mai degraba vorba de o nuantare, o diversificare, o implicare a mai multor culturi. Dar pana la urma tot bunul simt le gaseste echilibrul. Genurile muzicale se imbogatesc, primind tot mai multe elmente. Ramane tot in puterea artistului bun sa le tina in armonie, sa le imbine cu gust. Procentul nu s-a schimbat, doar a sporit inghesuiala.
– Un fost student al meu mi-a spus la un moment dat: “Domnule Profesor, pe mine m-ati convins cu Beatles! ” Care a fost prima dumneavoastra amintire legata de Beatles? Cum comentati acest “cerc vicios”prin care “manele din manele rasar” (fiindca nu mai este cine sa le vorbeasca tinerilor despre Beatles)?
B.B. : Nu mia stiu exact ce piesa Beatles mi-a rasarit pentur prima oara. Cred ca “Rock’nRoll music”, o tin minte de cand eram mic. Era una din trupele pe acre le ascultam cu baietii cand ne adunam. Intre timp, desi nu am o simpatie fata de vreun membru al trupei (John Lennon chiar imi displace), am fost atras de felul in acre cei patru functionau, scriind acele piese incredibile. Am multe piese Beatles in repertoriu si sunt bucuros sa-i descopar in continuare. Nu stiu daca e absolut necesara existenta cuiva care sa vorbeasca copiilor despre Beatles, informatia exista gratuit pe net. Copiii trebuie sa stie ca suntem ceea ce ascultam, iar Beatles este doar una din valirile spre acre se pot indrepta. Trebuie doar sa-si doreasca sa stie despre artistii mari care au fost. Apoi, e imposibil sa nu dai de Beatles.
– Ce mesaj ati dori sa transmiteti cititorilor?
B.B. : – Ca de obicei, o incurajare catre fiecare, spre cunoastere, spre morala, gasirea unor surse bune de informare si o motivatie permanenta de a mentine pasiunea si actiunea. Sa fim buni si sa nu ne lasam pacaliti.
-Fiindca exista multe discutii legate de acordarea Premiului Nobel pentru literatura lui Bob Dylan, care este comentariul dumneavoastra pe acest subiect?B.B. : – Am observat multa indignare in lumea academica dupa acordarea acestui premiu lui Bob Dylan. “Nobel” este un proiect, nu poate fi 100% obiectiv, nici nu are cum. E politic, la fel ca toate premiile si la fel de “serios” precum Oscar sau Grammy. Nu poate impaca pe toata lumea. Desigur, l-as fi vazut pe Pynchon sau pe Amos Oz cu premiul in mana, ar fi fost mai realist in raport cu lumea literara, iar lui Dylan i-as fi dat un premiu pentru contributia la poetica muzicala. Muzica e saraca in texte valoroase, iar Dylan a imbogatit aceasta lume destul e ipocrita si saraca a textului muzical. M-am mirat, dar nu m-am apucat sa critic, mai ales ca nu sunt un specialist. Am vazut ca unii indivizi de mana a cincea au zis ca Dylan e de mana a doua. E simptomatic la noi, dar total irelevant in lumea reala a literelor. Daca luam Nobelul in serios, am putea discuta aprins despre cine merita. daca nu, putem doar regreta ca Nobelul nu a ajuns la Leonard Cohen.
Interviu realizat de Ioan Iacob
