Botoşaniul literar. Reportaj din Maramureş. Festivalul de satiră şi umor «Zâmbete în Prier» 2012.

0
12
gaftoneanu

gaftoneanu«Cine nu are bătrâni să şi-i cumpere»… Binecunoscutul proverb românesc străvechi şi plin de miez mi-a revenit în minte ascultând cuvintele limpezi, ferme dar bine cumpănite despre primele atestări ale existenţei înaintemergătorilor locului, despre specificul modului de viaţă şi istoria vişeuanilor din emoţionanta prezentare a excepţionalului om de cultură care este profesorul Ion Ţelman de la Muzeul de etnografie şi istorie din Vişeul de Sus. Spusele domniei sale, îndelung documentate şi deseori condimentate cu accente dureroase pe unele dintre rănile trecutului cu greu cicatrizate, subliniază indirect încă o dată în plus clasicul dicton “cine nu îşi cunoaşte istoria tinde să o repete”

…Citatul din Nicolae Iorga: «Un popor care nu îşi cunoaşte istoria este ca un copil care nu îşi cunoaşte părinţii»… Graiul maramureșean, unul dintre cele cinci subdialecte de bază ale dialectului dacoromân… Niciodată şi nicăieri, convieţuirea interetnică nu a fost idilică şi lipsită de incidente majore… Inscripţia din casa unui fost pretor: “Câinii de pripas şi vorba românească nu au ce căuta aici”… Români paşnici asasinaţi la Moisei la sfârşitul celui de-al doilea război mondial de către soldaţi maghiari locuitori în Vişeu… De la 22.000 de persoane la recensământul din 1988, acum, undeva la vreo 14.000, cifre incomode pentru guvernanţi… Nu mai există nici măcar un singur locuitor evreu în localitate… Aici trăiesc câteva sute de etnici germani… Numele acelei părţi locuite de către nemţi la Vişeu de Sus – Ţipţerai – vine de la zona Zips- astăzi undeva în Slovacia, la care s-a adăugat cuvântul „reih”- în germană, «şir» … Filiala locală a Forumului Democrat German…

O viaţă de om în slujba istoriei româneşti. Profesorul Ion Ţelman. Un român get-beget care își explică numele cu stridenţe nemţeşti cel mai probabil prin adoptarea sa de către o familie de ţărani români sau prin atribuirea cu concursul oficialităţilor din decursul unor trecute vremuri.

Gândindu-mă cu sinceră admiraţie la expozeul experimentatului dascăl îmi reamintesc de cugetarea unui mare om politic german: “Toţi trăim sub acelaşi cer, dar nu toţi avem acelaşi orizont”.

Deosebita personalitate a respectabilului profesor Ţelman merită cu prisosinţă să îi acordăm atenţia noastră şi cinstea cuvenită câtă vreme încă îl mai avem printre noi.

…Câteva gânduri aşternute pe hârtie la capătul unei atrăgătoare excursii de plăcere, e drept, pentru a doua oara în viaţă, pe captivantul traseu Botoşani-Borşa-Moisei-Vişeul de Sus, către ţinutul străvechi al munţilor Rodnei cu telescaune şi păstrăvării, al memorialului din Sighet, al “mocăniţei”, al relicvelor istorice de pe vremea “descălecătorului” Dragoş şi întemeietorului Moldovei, Bogdan Vodă, al cimitirului vesel de la Săpânţa…

…Câmpulung-Moldovenesc, în trecere prin “fieful” unuia dintre “susţinătorii” mei constanţi, inginerul silvic Mihai Fodor, pasionat urmăritor din umbră a fenomenalelor provocări ale societăţii contemporane. Câmpulungul, cu sute de ani în urmă, inima Ocolului Câmpulung, vreo 15 sate de pe văile învolburatelor Dorna, Moldova şi Bistriţa, despre care Dimitrie Cantemir scria la 1716 în “Descrierea Moldovei” că “nu ascultă de nici un boier şi alcătuiesc un fel de republică”.

…Îmi trec prin faţa ochilor ţinutul Dornei, Bistriţa Aurie şi trecătoarea Prislop care leagă Maramureșul cu Moldova, cea mai înaltă trecătoare din ţară, iar departe, în zare întrevăd varfurile Ineu şi Pietrosu încă înzăpezite în Prierul anului de graţie 2012, cu creştetele pleșuve printre perdelele fumegânde de nori.

…La tot pasul se înşiră crâmpeie din tradiţia, istoria şi viaţa maramureşenilor dăltuite în lemnul troiţelor, bisericilor şi al porţilor cu încrustaţii înflorate tradiţionale, o lume unde şerpuitele ape curgătoare Vişeu, Mara, Iza şi Vaser îşi urmează neabătute cursul printr-un ţinut incredibil dăruit de o natură din cale afară de generoasă.

Vişeul… Liceul “Bogdan Vodă”… Şcoala particulară “George Pop de Băseşti”… Clădiri spaţioase moderne printre cele cu parfum de epocă ale unui vechi târg de provincie…

…”Pupeze” şi farfurioare ornamentale din ceramică, diplome, premii în bani, cărţi, reviste şi alte publicaţii… Un amestec eterogen de vârste, temperamente şi stiluri literare din toate colţurile ţării… Aplauze, interminabile hohote de râs şi veselie fără frontiere…

…Condiţii foarte bune de cazare, de masă şi de relaxare la pensiunea «La Cassa». Menţionez eforturile organizatorilor pe multiple planuri, deloc puţine, cu atât mai mult cu cât ştim prea bine ce vremuri trăim…

…De zece ani, Maramureşul este ospitaliera gazdă a Festivalului Naţional de Satiră şi Umor “Zâmbete în Prier” pe al cărui fundal se distinge inconfundabilul profil şi personalitatea-unicat a directorului Casei de cultură, regele parodiei româneşti, Lucian Perţa, fost membru al grupului Ars Amatoria, reper publicistic de inventivitate şi originalitate umoristică despre care am tot auzit şi citit încă din vremea studenţiei, cu mai bine de trei decenii înainte. Sufletul manifestării culturale, un experimentat organizator cu un al şaselea simţ în dregerea busuiocului la momente de cumpănă, un profesionist de mare calibru al cuvintelor meşteşugit amestecate:

“Sunteţi aşteptat cu braţele deschise la noi să ne daţi notă explicativă ce e cu ciudatele Dvs. prozopoeme satirice, cu teribilul neoromantism termidorian din această curioasă literatură de frontieră, experiment la graniţa dintre proză şi poem şi, nu în ultimul rând, să vă ridicaţi premiul oferit de către casa noastră de cultură.”

…Vasile Ciolpan, un lider înnăscut, primar al localităţii şi protectorul acestei frumoase iniţiative culturale, de perpetuarea căreia se pare că este direct răspunzător…

…Impecabilii oameni de cultură Virginia Paraschiv şi dr. Mihai Gane, sub aparenţele înşelătoare ale unor oameni veşnic tineri aflaţi într-o continuă vacanță…

Împreună cu poetul Vasile Morar- “cel mai mare poet român în viață”, după prezentarea, în mod evident, imparțială a dânsului- i-am cunoscut în urmă cu trei luni la Drobeta Turnu-Severin, trei oameni de mare-mare caracter, cu un loc aparte în sufletul meu și pe care îi consider nişte literaţi foarte-foarte apropiați.

Doamna profesoară Virginia Paraschiv, o distinsă lady a criticii literare românești, având  multă experiență, competență și obiectivitate, cu un excelent discurs logic, frumos argumentat și cu profundă implicare în promovarea inovațiilor de formă și fond ale creațiilor postmoderniste.

Confirm ceea ce îmi spunea doamna Viorica Găinariu-Tazlău, atunci când vorbește doamna Paraschiv la reuniunile literare, totul parcă încremenește, nici… musca nu zboară, toți urmăresc cu răsuflarea tăiată, ai o mulțime de lucruri frumoase de învățat, știe la fel de bine şi să te asculte, să disece textele cu măiestrie și să îndrume cu multă blândețe.

…Domnul doctor Mihai Gane, tobă de cultură, prietenos și amabil, vocea distinctă din “Odele Maramureșului”, un creator original care îmbină în mod plăcut profunzimea poemului cu frumusețea muzicii…

Prin bunăvoința acestor doi distinși amfitrioni, o scurtă trecere în goana mașinii prin Săcelul Maramureșului, pe valea Izei și Izcioarei, la locuința de serviciu a fiului domnului Gane, medic în localitate.

…Pe frontispiciul clădirii dispensarului medical, un înscris cu numele conf. univ. dr. George Petrescu, un frumos gest de recunoștință pentru activitatea profesorului, cetățean de onoare al comunei, un exemplu demn de urmat pentru mai tânăra generație.

…O așezare cu oameni aspri și aprigi la muncă, care de tineri își iau viața în piept, tradiționali crescători de vite și tăietori de lemne, luptători cu viața, obișnuiți cu nedreptățile vieții și ale istoriei, ce încearcă să își facă traiul pe cât le îngăduie Cel de Sus fără a aștepta nimic de la autorități…

…Bărbați și femei deopotrivă plecați la muncă în străinătate… Mormintele părintești din grădinile caselor… Ceramică tradițională, cuptor de olărit vechi de mii de ani, vestigii romane de demult…Tunelul de la Salva-Vişeu lung de kilometri buni, o lucrare monumentală… …Ciobăneștii caucazieni Ezon şi Kizzy ai dr. Gane jr., două matahale înfiorătoare, ale căror priviri tăioase nu par să accepte compromisul, cu niște labe enorme și colți în vecinătatea cărora nu știu cine s-ar simți prea confortabil. Culmea ironiei, fiorosele patrupede, cu stăpânul lor, erau aidoma unor pisicuţe mereu puse pe hârjoană…

…George Corbu, longevivul președinte al Uniunii Epigramiștilor din România, un mare animator al fenomenului satiric, mi-a impus respect  prin prezentările de sinteză… Importanța aprecierilor critice în promovarea celor care au chemare în domeniu, epigrama ca specie literară, dacă este poezie sau nu, îndemnurile generoase de a scrie pe care mi le-a adresat, maturitatea ca timp al adevăratelor scrieri, vremea noilor drumuri în creația literară, Marțial- părintele epigramei moderne…

…Vasile Larco, un epigramist de mare calibru, un om cald și sobru deopotrivă, autodidact elegant în exprimare, cu care am descoperit că am ceva legături comune prin localitatea mea de naștere…

…Mihai Haivas, profesor de matematică, cu o impecabilă prezentare a festivalului din perspectiva juriului… amfibrah, silabă accentuată încadrată de două neaccentuate, iamb, troheu, accent pe prima silabă, pe a doua, oximoron, mesaj optimist la finalul parodiei impuse…

…Dorel Lazăr, un competent și entuziast publicist ardelean cu multă bunavoință și contagioasă bună dispoziţie…

…Inegalabilul Ion Moraru din Galați, unul dintre greii epigramei românești, singurul dintre invitații din țară venit împreună cu doamna dumisale, o consoartă amabilă, îngăduitoare și cu necesar tact la anecdotele mai mult sau mai puțin vinovate ale unora dintre comesenii întrecuți cu gluma… sau poate (și) cu paharul, cine mai poate ști!

Amuzantă și de antologie a fost încurcătura din dialogul de la recepția hotelului “Bradul” când, domnul Moraru, cu care mai vorbisem doar la telefon, confundându-mă cu altcineva se tot întreba mirat de ce nu l-am recunoscut!

…Dan Căpruciu, blând şi amabil, un extrem de experimentat senior al întortochierilor jocurilor de cuvinte…

…Vasile Plăcintă, deosebit, inteligent, ținta unor nevinovate glume dar și autorul unor memorabile replici… “În Basarabia mi se spune că sunt român de peste Prut, în România mi se spune că sunt rus, nicăieri nu sunt acasă”…

…Maeștrii epigramelor spontane Ion Diviza și Gheorghe Bâlici, doi moldoveni sclipitori aflați pe bună dreptate în centrul oricărei reuniuni epigramistice de pe întreg cuprinsul țării…

…Dr. Sorin Cotlarciuc, specialist în rondeluri, prietenos, amabil, un om de cuvânt cu o fină psihologie, cunoscător îndeaproape a complexităţii firii umane…

…Cătălina Orşivschi, premiată pentru carte de debut, o distinsă şi sensibilă prezență feminină într-un peisaj al pasionaților de literatură majoritar masculin…

…Cornel Rodean, retorică amplă, compoziţii cu migală și remarcabilă dicție, un orator charismatic…

…Anca Goja, ziarista din umbră a festivalului, discreție și profesionalism în surprinderea momentelor inedite…

…Viorica Găinariu-Tazlău, un talent autentic la a doua tinereţe, o efervescentă epigramistă plină de energie și entuziasm, se vede marca inconfundabilă a clubului “Spinul” din Baia-Mare (recent, aniversare de 10 ani de la înfiinţare, în aceeaşi zi cu cei 80 de ani ai preşedintelui Ion Siman), mereu în centrul unor încondeieri de vorbe și nu numai…

…Anca Pop, cam pe același calapod, însă undeva la prima tinerețe…

…Vasile B. Gădălin, picanterii rimate, versificator nativ instant, nu prea ai timp să te plictisești niciodată în preajma domniei sale…

…Gheorghe Bălăceanu- după ce i-am citit multe din creațiile dumnealui, atractive, interesante și cu mult umor, l-am apreciat sincer…

…Grigore-Marian Dobreanu- tot respectul pentru calitatea parodiilor, unul dintre promotorii umorului în ambalaj modern bine cizelat.

…”Mocănița”. Un mic dinozaur al transportului cu locomotiva cu aburi, un trenuleț-jucărie încărcat cu bușteni și… turiști pe o cale ferată veche de aproape un veac, într-un incredibil defileu sălbatic de-a lungul unui râu înconjurat de piscuri ascuțite cu neguri ce le acoperă vârfurile, de grămezi de zăpadă si gheață prin pădurea cu vegetație bogată.

O călătorie cu peripeții printre opinteli, icnete, derapaje, gâfâituri, pufăieli, aburi, scântei și șuierături într-un ținut uitat de timp, o incursiune în țara izvoarelor cu apă minerală “borcut” fără indispensabilul semnal al telefonului mobil, într-un cuvânt, departe de tot ce înseamnă confortul vieții moderne…

…Iarăși, acasă, întoarcere brutală la viața obişnuită de zi cu zi.

Punct și de la capăt. Nicio minune nu ține mai mult de trei zile și nici măcar manifestarea de neuitat de la Vișeul de Sus nu a făcut excepție…

…Un scurt dar generos email de la prof. univ. dr. Florian Copcea din Mehedinţi m-a bucurat și m-a făcut să uit de oboseala drumului:

«Poete drag,

Sunteți o voce originală.Dacă există cineva care să vă reproșeze că

pastișați, se înșeală. Dacă altcineva vă spune că sunteți un epigon al lui

Eminescu, iar se înșeală. Dumneavoastră sunteți un meșteșugar. Mânuiți

cuvântul ca nimeni altul. Asta înseamnă har. Aruncați o privire în jur și

veți descoperi poeți care nu știu arta construcției poeziei. Ei înșiră

idei și cuvinte care nu mișcă nimic în sufletul omenesc. Pentru truda

de a ne reîntoarce la poezia adevărată, vă mulțumesc.”