Ce dragă îți eram, mamă bună!…
În plânsul clipelor ce astăzi curg,
Pe suflet, zilele de-atunci se scurg
Si-aud -iar- vorba ta cum sună!…
Mi-amintesc! Era multă lumină
Peste tristețea întinsă în casă.
În jurul tău munca-ți rămasă…
Parcă zâmbiai? ! Da, păreai senină!
În zori de zi-nfloriseră crinii
În grădinița ta plină de flori,
Parfumul năvălea -încă- din zori,
Ca -un imn- în brațele luminii!
Suav, în tei crescuseră cercei…
În durerea părerilor de rău
Ziua era-nfășată-n alb polei,
Se pregătise pentru somnul tău…
Te-ai dus, încetișor, până la cer
Buna mea, bunica nemuririi…
……………………………………………..
Unde-ai rămas?Moartea e un mister! !
În suflet port tristețea amintirii…
Lia Ruse
