Eu nu cred în afirmaţiile maliţioase ale unora care ar pretinde că cineva manipulează anumite organisme judiciare către măsuri zgomotoase care să bruieze vocile sau ecourile campaniei electorale. Nu cred, însă, nici în dorinţa candidaţilor de a fi cât mai puţin vocali, pentru a ne face dovadă de modestie manevrându-şi silenţios competiţia electorală. Ba, mai mult decât atât: sunt convins că aceste procese şi anchete, ce se întreţes cu firele campaniei electorale pe care încearcă să le înnoade fiecare dintre cei paisprezece candidaţi, nu apar spontan, ci rezultă în mod firesc procedurilor judiciare prin care orice anchetă se desfăşoară, se maturizează şi ajunge la concluziile care se pun pe masa completului de judecată.
Un singur lucru nu pot să înţeleg din mobilizarea atât de ritmată a forţelor judiciare într-un sistem în care amânările cu anii sunt un lucru obişnuit în majoritatea cazurilor: De ce tocmai această perioadă face excepţie? Oare, dacă nemulţumirea generală faţă de guvernare şi viaţa politică e cunoscută; dacă aproape tot românul recunoaşte că, de un sfert de veac nu i s-a oferit să aleagă altceva decât răul cel mai mic; dacă răspunderea faţă de viaţa publică este evident subjugată de absenteism şi dacă antinomia reajunge la cotele ceauşiste când spuneam „aoleu” la fiecare promisiune de ridicare a nivelului de trai, putem rămâne nepăsători faţă de nevoia acestei populaţii de a medita la discernământul cu care ar trebui să voteze? Oare o amânare de o săptămână sau două, aşa cum cu înţelepciune s-a procedat în cazul ANI – Iohannis, ar aduce prejudicii mai multe decât greşeala pe care, constituţional, o putem face numai odată la cinci ani: de a vota încă un specimem precum cel de despărţirea cu care ne bucurăm astăzi?!
Chiar nu interesează pe nimeni că poporul ăsta are nevoie mai mult decât oricând de o minte limpede pentru a discerne în faţa candidaturilor şi a se dedica în amănunţime, măcar în această săptămână, unei analize a programelor electorale propuse de fiecare dintre cei paisprezece?… Sau, dimpotrivă, cineva are interes ca tocmai un asemenea aspect să nu fie analizat la un nivel cu adevărat popular, iar presa, media cu libertăţile căreia încă ne mai mândrim, găseşte aproape oră de oră prilejuri şi motive de a divaga pe alte teme, oricât de importante ar părea ele, în loc de a-şi focusa analiza pe calitatea candidaţilor dintre care avem de ales?!
Este prea silenţioasă campania, sau sunt prea puternic provocate zgomotele care o acoperă?! Ne interesează mai mult anii de condamnare pe care-i vor primi nişte nemernici, sau condamnarea noastră sigură la încă cinci ani de dezastru social şi politic, dacă nu chibzuim bine, responsabil, exact într-un asemenea moment?!
Oare nimănui dintre cei care ar avea un cuvânt de spus nu-i trece prin minte că nici o condamnare din justiţie nu suferă dacă este amânată cu o săptămână?… În vreme ce duminica alegerilor care se apropie vertiginos, este instanţa care se pronunţă definitiv, fără drept de apel şi cu executare necondiţionată, pentru toată populaţia României!
