La vremea lui, Eminescu își deplângea compatrioții crunt înșelați și exploatați de leprele interne și externe: „Vai de biet român săracul,/înapoi tot dă ca racul”… Dar iată că după 150 de ani de-atunci și după tragica farsă democratică (sic) dintr-o altă Duminică a Orbului, românii nu se dezmint, astfel că – în virtutea aceleiași sinucigașe logici à rebours – în ziua de 5 iunie 2016 au votat cu atâta furie patriotică împotriva corupției generalizate și cu așa o neghioabă indulgență față de corupții arhidovediți, încât au izbutit să-i lase cu gurile căscate deopotrivă pe liderii PSD pentru scorul nevisat (niciodată în cei 26 de ani de făcătură postdecembristă ei nu reușiseră să refacă mariajul secerei cu ciocanul în întregul București!) și pe străini pentru mioritica performanță de-a pune autoritatea publică locală în labele unor megarăufăcători, unul dintre aceștia (Cătălin Cherecheș) pușcăriaș sadea, alții (și nu puțini) aflați foarte aproape de mititica (bunăoară, „faimoșii” primari realeși ai Craiovei, Brașovului și Devei, ori Horia Scubli, proaspătul ales al municipiului Sighetu Marmației, care deja a lăsat urme de neșters prin finanțele unor instituții ca Romsilva sau în cele ale campusului Liceului forestier din urbea maramureșeană)…
Astfel stând lucrurile pe la noi, nu poți să nu fii de-acord cu adorabilul George Orwell, cum că cei care votează nelegiuirea și minciuna nu sunt victime, ci complici! Fără a încerca să justific această incalificabilă stare de lucruri, din care cu necesitate vor rezulta peste câteva luni alte cheltuieli cu organizarea alegerilor anticipate în localitățile unde primarii cu probleme vor fi săltați de mascați, spun doar că la noi s-a creat o stare de spirit favorabilă unui scrutin completamente ilogic:
1)Despre ce democrație mai poate fi vorba într-o țară în care este ignorată de autorități însăși coloana vertebrală a acesteia – voința poporului concretizată în rezultatul unui plebiscit? Neaplicându-se până în clipa de față vrerea cetățenilor exprimată prin referendumul din 2009 (la el au participat peste 50% dintre românii cu drept de vot și peste 80% dintre aceștia s-au pronunțat pentru un parlament unicameral cu maximum 300 de membri), în România ulterioară acestei grave ofense aduse națiunii și veritabilei democrații orice este îngăduit, vasăzică orice este posibil. După cum prea bine se știe, exact în această direcție a fărădelegii au curs toate cele din România postdecembristă…
2)Toate legile din România ar trebui să fie scurte și clare, adică imposibil de interpretat și răstălmăcit. Dacă Legea alegerilor (locale și generale) ar cuprinde un articol-propoziție de felul următor: „Cetățenilor români cu probleme de ordin juridic li se interzice accesul la demnitățile publice până la deplina lor clarificare”, nu se ajungea la grozăvia ca judecătorii să permită intrarea în cursa electorală a unui catindat aflat după gratii, iar acesta n-ar fi câștigat primăria Băii-Mari cu năucitorul scor de 70%! S-a contat pe bunul simț al celui în cauză și pe discernământul alegătorilor? Ei bine, iată că cele două componente ale unui scrutin matur și responsabil n-au funcționat. Mai bine spus au funcționat, dar complet de-a-ndoaselea.
3)Deoarece România zilelelor noastre are cel mult 15 milioane de cetățeni cu drept de vot (Institutul Național de Statistică vorbește de 18 milioane alegători la o populație de 19 milioane!), toate alegerile de la noi se cheamă că sunt o uriașă și prelungită fraudă! Iar concluzia acestei escrocherii la nivel național este următoarea: În foarte multe localități ale țării, bunăoară așa ca în municipiul Sighetu Marmației (populația acestuia aproape că s-a înjumătățit din 2007 până acuma), numărul consilierilor ar trebui să se reducă proporțional. Adică nici vorbă de 19 aflători în treabă, ci de cel mult 11!
—————————
George PETROVAI
Sighetu Marmației
iunie 2016
