Cârdăşia averilor

0
3

Parlamentarii români demonstrează încă o dată că în faţa interesului personal care îi uneşte nu există bariere ideologice sau doctrinare. Fie că aparţin partidelor din coaliţia aflată la putere, fie că activează în Opoziţie, sunt tot o apă şi-un pământ. De la tribună se împroaşcă cu noroi, se spurcă, după care, în culise, bat palma şi se înţeleg de minune, într-o cârdăşie fără frontiere. Aşa a fost cazul pensiilor pentru parlamentarii pensionari, al majorării lefurilor pentru senatori şi deputaţi, aşa este acum cazul dezbaterilor pe marginea declaraţiilor de avere.
La Senat nu a mai existat Putere şi Opoziţie la acest subiect pentru că s-a votat cot la cot pentru eli­minarea prevederilor care ar fi însemnat transparenţa în declararea averilor. Sena­torii au susţinut, aproape la unison, că trebuie să ascundă ceea ce au acumulat în timpul mandatului pentru că, vezi Doamne, s-ar putea trezi călcaţi de hoţi. Aşa că au votat uniţi în cuget şi-n nesimţiri pentru a nu da seamă despre ce au şi cum au dobândit.
Cu alte cuvinte, un parlamentar va putea liniştit să primească drept şpagă cadouri de peste 300 de euro pentru a face un mic trafic de influenţă fără a mai fi nevoie de declararea darurilor. Pot să treacă sub tăcere sumele din conturi, acumulate în timpul mandatului, tablourile de colecţie, bijuteriile etc. Pot fura liniştiţi, unii, pentru că nimeni nu-i va mai deranja!
Senatorii nu au înţeles un singur lucru. Că ei sunt în slujba cetăţeanului, a celui care a votat, şi că răspunde în faţa sa. Că nimeni nu l-a obligat să devină parlamentar. Dacă vroia să rămână la catedră, la barou sau în afaceri şi să-şi ţină averea ascunsă de ochii opiniei publice, domnul sau doamna senator nu ar fi trebuit să candideze. Aşa, o dată ajuns în Parlament, senatorul se supune unor reguli privind transparenţa averilor pentru a da seama şi a răspunde în faţa alegătorului.
Singura speranţă de îndreptare a acestei situaţii rămâne votul din Camera Deputaţilor, camera deci­zională. Să nu ne facem, însă, iluzii, pentru că şi acolo ar putea funcţiona cârdăşia parlamentară. Dar va fi ultima!