Hai să fim serioşi şi să nu-i (a)servim Patriei gogoşi cu citronadă! Acuma, după douăzeci de ani, anotimp în care tot «cadrili» este în frunte, putem înţelege mai bine ce însemna P.C.R.! Partea buna a părţii rele este simţiul autoironic/caustic al poporului român. Partea şi mai rea a părţii bune, este singura parte bună a părţii rele. Ce dracu (care nu există!) am vrut să scriu eu aici ? Uite cum m-a luat creionul pre dinaintea gândirii mele îmbârligate. Simplu, fraţi români «treceţi Prutul!»: Pile, Cunoştiinţe, Relaţii! „Partidul Comunist Român” nu a fost îngropat de cazmaua Istoriei. Histeria continuă să atenteze la valoarea noastră spitrituală, pentru că, este vizibil, literatura noastră este profundă, le dă lecţii de eleganţă şi profunzime multor literaturi înnobelate pe chestiuni pidoznice, politic(c)aricaturistice şi josnice. De aceea este şi greu de tradus Blaga. Fiorii săi lirici nu au nici o reverberanţă la alte popoare. Adică, n-a luat premiul Nobel Nichita Stănescu? Aud, mai nou, că, în vârful piramidei literaturii române, stă un flăcău destoinic. Nu-l invidiaţi, fraţi îmbelşugaţi cu delicateţea gândirii, pentru că ăstuia, fiind în vârf, îi va arde soarele mai repede co…iele. Este vremea lui, cum de altfel este vremea noroaielor gândirii fără de gândire, patria navighează pe o bărcuţă de hârtie, nea Ilie bea pe datorie, clasa muncitoare votează neştiutoare…
Lésais ton esprit savourez le gout de l’éternité!
(Despe : Comunism, capitalism, populism, rotarism, fariseism, crocodilism,
celebrism, idealism, futurism, piz…ism, vizualism, ezoterism, intertextualis(t)m)
În comunism aveam un ism comun
Capitalismul l-a făcut un capital
Din care iese, ca slănina-n fum,
Mai afumat salamul lui de cal!
Şi, îngropaţi în datini, proverbe şi zicale,
Să respiraţi trecutul visînd la un prezent,
Din care ies rateuri de-a dreptul epocale,
În timpul vostru sacru şi sufocant latent!
Dar ce-aţi putea să puneţi în loc de acest „ism”?
Sortiţi sînteţi de-a pururi să vă rotiţi în cerc?
Poate ar fi mai bine, pătrunşi de populism,
Să daţi cu ismu-n soartă şi să-i ziceţi y-grec!
Democratia are un fel de-a face zei
Din tupeiştii ieftini, doi lei o legatură,
Pe cînd aceste fiinţe sînt numai derbedei,
Care se-nneacă, iată, în tone de untură.
În “Nihil sine Deo” voi mai aveaţi un vis,
Însă şi şansa asta v-a fost acaparată,
De popii care-n imnuri de zei chiar s-au dezis,
Şi v-au trîntit în mutră o monstruasă poartă.
Lăsaţi, în catedrale sînt numai pietre sterpe,
Vă închinaţi la idoli zidiţi cu măiestrie.
Visaţi la alte plaiuri, simţind, ca Euterpe,
Că v-a fost pusă soarta în zid cu o mistrie!
Voi sînteţi catedrala zidită pe durere,
Plîngeti degeaba-n ceruri, iadul este aici,
Croiţi-vă o altă credinţă, fără fiere,
Şi demni păşiţi pe Terra, senini, fără de frici!
Iubirea e credinţa, dar cine să iubească,
Cînd om pe om se calcă pe gît cu disperare?
Întreaga omeniree doreşte să trăiască,
Negînd egocentrismul ce-i dă instinct de fiare!
