Septembrie e luna în care m-am născut şi anul acesta, mi-am aşteptat ziua de naştere cu puţină teamă, de parcă intram într-o nouă etapă a vieţii, ceva necunoscut şi provocator , un moment pe care îl asociez cu schimbarea. Schimbarea în bine evident! Ca şi trecerea într-un an nou calendaristic, schimbarea varstei mă face să îmi analizez viaţa şi să mă gândesc la cât de aproape sau departe mă aflu de visele mele. Visele sau ţelurile se schimbă cu vârsta, la 18 ani voiam să intru la facultate, la 25 voiam să călătoresc, la 30 să mă marit etc. La 37 ani, mi-aş dori să mă bucur de fiecare clipă, aş vrea să îmi readuc mie aminte că viaţa este frumoasă şi că orice moment e preţios şi merită trăit din plin.
O prietenă bună mi-a trimis un mesaj de ziua mea în care mă ruga să fac din toata luna septembrie o lună a celebrării, nu doar de ziua mea. Să mă comport în fiecare zi a lunii septembrie ca şi cum e ziua mea, să zâmbesc, să mă bucur de prieteni, să mă răsfăţ şi să sărbătoresc toată luna. O idee fantastică….de ce să ne bucurăm în mod special doar o zi pe an? Şi acum extrapolez, şi aici nu e vorba doar de mine: De ce să nu sărbătorim viaţa în fiecare zi care ne este data? De ce să nu “râdem şi cântăm” în fiecare zi?
Unul dintre lucrurile pe care le-am descoperit în America, acum câţiva ani a fost că aici fiecare lună are o temă şi este motiv de sărbatoare (bineînteles, şi o strategie de marketing perfectă) Totul e roz în februarie, verde în martie, portocaliu şi negru în octombrie, albastru alb şi rosu în iulie etc. Oamenii cumpară brioşe cu culorile echipei favorite de fotbal în preajma meciurilor importante şi beau bere verde de Ziua Sf. Patrick. Strategie de marketing sau nu, oamenii sunt tentaţi să se înveselească, să sărbatorească în fiecare lună câte un eveniment , să perpetueze de la lună la lună o fericire simpla, ca un mic Crăciun deghizat în alte sărbători pe care în loc să îl ai doar o data pe an, îl ai la dispoziţie în fiecare sezon.
În compania aeriană la care am lucrat timp de doi ani în Minnesota, exista o tradiţie şi chiar şi competiţie între departamente pentru câştigarea unui premiu de către cei care îşi decorau cel mai bogat/ inedit departamentul în diferite sezoane. M-am aratat la început surprinsă, dar şeful meu o dată mi-a explicat aceste practici: “Este bine pentru spiritual angajaţilor”, mi-a spus el. Oamenii sunt mai veseli şi se simt în largul lor dacă văd office-ul decorat decât dacă ar vedea pereţii goi şi tristi zi de zi.
Uităm adesea de aceste mici lucruri cum ar fi fericirea. Ne ocupam de tot ce trebuie în afară de noi, ne facem normele, atingem datele termen şi uităm că mai trebuie să celebram şi viaţa, fară a face eforturi prea mari. Poate un mesaj sau un telefon cu o prietenă cu care nu ai mai vorbit de mult. Poate o plimbare într-un loc preferat. Poate o jumatate de oră de masaj. Poate un zâmbet unui necunoscut. Poate o surpriză pentru cineva drag.
La 37 ani aş vrea să îmi aduc aminte în fiecare zi mie şi celor de care îmi pasă să nu uite de Carpe Diem. În ce fel veţi sărbători voi astăzi viaţa?