CHEMAREA LA JUDECATĂ – POEME (1)

0
3
CIUCA_-_CHEMAREA_LA_JUDECATA_wb

CIUCA_-_CHEMAREA_LA_JUDECATA_wbDedic volumul de poezie  „Chemarea la judecată” românilor care au ţinut sus stindardul demnităţii naţionale şi al luptei pentru REINTREGIREA NEAMULUI înfruntând politicienii şi preşedinţii care au pactizat si complotat pentru a transforma România într-o colonie a Vestului.

——————————–

CHEMAREA LA JUDECATĂ

Voi, ce ne-aţi vândut la Piaţă,

Vreţi să ne vindeţi şi ţara.

Nu v-ar apuca în viaţă

Nici cucul, nici primăvara!

Voi, ce ne-aţi vândut în piaţă,

Vreţi acum să vindeţi munţii,

Nu v-ar mai găsi în viaţă

Nici copiii, nici părinţii!

Voi, ce ne-aţi pângărit glia

Şi-aţi uitat c-avem şi cruci,

Lovi-v-ar apoplexia,

Criminali şi eunuci!

Voi, ce-aţi dezbinat poporul

Şi v-aţi rotunjit averea,

Împreună cu soborul

Ne-aţi vândut şi căpisterea.

Voi, ce ne-aţi scufundat flota,

Vreţi să-necaţi România,

Voi ne-aţi pregătit Golgota

Şi ne-aţi întinat mândria.

Aţi vândut averea ţării,

Ne-aţi distrus aşezământul,

Cum e ziua disperării,

De v-ar înghiţi mormântul!

Voi, ce-aţi vândut România

La bănci şi la licurici,

Voi ne-aţi năpădit ca râia –

Trădători şi venetici!

Voi, ce ne-aţi vândut pământul,

Ne-alungaţi peste hotare,

Să nu mai rostiţi cuvântul

De ROMÂN, că mult ne doare!

Aţi schimbat legile ţării,

Chiar şi Constituţia

Căci în ziua deşteptării

Vreţi să ne-ngropaţi cu ea.

Sfârtecat-aţi harta ţării,

Ordin de globalizare,

Nu v-ar apuca în viaţă

Paştele şi Postul Mare!

Voi ne-nmormântaţi cu nunta

Dup-o lege vinovată,

Aşa v-a cerut Oculta,

Eu vă chem la judecată.

Voi, ce ne-aţi vândut la Piaţă,

Voi, ce ne-aţi trădat chiar ţara,

Nu v-ar apuca în viaţă

Nici cucul, nici primăvara!

CAPITAL DE COMEDIE

Guvernul imperial,

Guvern format din ciocoi,

Susţinut de arsenal,

A pornit un alt război.

Preşedinţi de comedie,

Crezând că scapă de criză,

Scot dolarii de hârtie

Din război cu mare miză.

Cei ce zic că-s o Putere

Sunt doar nişte bieţi faliţi,

Prea zeloşi să facă-avere

Băncilor sunt arvuniţi.

Iar au pornit să omoare,

Au pornit un alt război,

Cohortele militare

Sunt armate de strigoi.

Chiar de ne-a lovit furtuna

Nu se sinchisesc bancarii,

Ei atâta ştiu, ştiu una:

Să falsifice dolarii.

Practică reguli păgâne

Dar vorbesc de Dumnezeu,

Crescuţi după legi haine

N-au nici minte de plebeu.

Ştiu să fabrice pistoale,

Au ifose de fascişti,

Au credinţe amorale,

Dar se laudă că-s Chrişti.

Nu cu bombe sau cu tunul

Vom culege grâu de pâine,

Nu judecând ca Nebunul

Vom mai exista şi mâine.

Bombardează-n miez de noapte

Ţările ce au petrol,

Ne mint cu seninătate

Că justiţia-i în rol.

CÂND TE GRĂBEŞTI

Când te grăbeşti să-ţi mai revezi

Părinţii şi trecutul,

Nu înceta să şi visezi

Să-nfrunţi necunoscutul.

Când vei pleca să te mai rogi

La ceas de sărbătoare,

Fereşte-te să nu-ţi renegi

Ori fraţi, ori surioare.

Când ai s-ajungi la cap de drum

Să nu priveşti spre astre,

Doar ştii că din Capernaum

Au izbucnit dezastre.

Când în periplu-ţi solitar

Vei mai avea răbdare,

Ciopleşte ca un cărturar

Ode nemuritoare.

Nu alerga spre asfinţit

Cu gândul la himere,

Că-n veacul nostru ipocrit

Vei sfârşi la galere.

Când obosit vei renunţa

Să scrijeleşti cuvinte,

Abia atunci te-or denunţa

Adepţii de morminte.

LAS TIMPUL

Las timpul să zboare,

Eu nu am răgaz,

Lumea trecătoare

Râde de necaz.

Soarele apune

Peste-o ţară frântă,

Stele fără nume

Rareori cuvântă.

Bat în miez de noapte

La porţi de cetate,

Căci aduc în spate

Ucaz de dreptate.

Îmi înfrânez gândul

Să ajung pe lună,

Mâhnit căci cuvântul

Nu are-o stăpână.

Caut în neştire,

La poala pădurii,

Versul de iubire,

Gândul aventurii.

Goarna sună moartea,

Ca-ntr-o melodramă,

Să citească-n cartea

Codrului de-aramă.

Zboară-n toiul nopţii

Pasărea furtunii,

La îndemnul sorţii

Spre casa Nebunii

Din noian de gânduri

Unul, bată-l vina,

Scrijelea pe scânduri

C-a sosit furtuna.

A PLECAT UN OM TĂCUT

A murit tăcând un om,

Un sătean, un simplu gnom,

Ce-asculta cum glia geme

Împroşcată cu blesteme.

A plecat un om tăcut

Spre-un tărâm necunoscut,

Visător s-ajungă-n Rai,

Îl ştiam pe Nea Mihai!

Nea Mihai ieri a plecat,

Eu nu-l uit, ar fi păcat,

Glia pe care-a muncit

L-a-nghiţit ca “nou venit”.

Cu gândul la Prometeu

Nea Mihai muncea din greu,

El scotea apă din piatră,

Mândru de copii şi vatră.

Ieri s-a dus şi Nea Mihai,

A plecat tăcut spre Rai.

A plecat îngândurat

C-avea încă de arat.

A plecat, vorbea tăcând,

Când stingheri priveam plângând

Din priviri ne-a mângâiat,

De păcate ne-a iertat.

A plecat un om, senin,

Părea preotul divin

Predicând spre înserat,

Dar zâmbea îndurerat.

A plecat din efemer,

În periplul lui stingher,

Năzuind spre înălţimi

S-a-nsoţit cu heruvimi.

*

A plecat un om la cer,

Cei născuţi în auster

L-au condus spre Rubicon,

El are loc lângă Tron.

A plecat un prieten bun

Să-l înfrunte pe Neptun,

Cei care l-au cunoscut

Ştiau că privea spre Prut.

Nimănui nu a greşit,

Nu s-a lăsat umilit,

A sperat că ce-a sădit

Va creşte neofi lit.

A murit un om tăcând.

Îndrăgostit de pământ,

Într-o lume bulversată,

Multora le-a fost ca tată.

A murit încă un sfânt,

Uneori cânta oftând.

El muncea pân’ la-nserat

Să termine de arat.

———————————

CIUCĂ, Virgil, Chemarea la judecată, Editura Semne, 2012, Bucureşti, 214 pg., ISBN 978-606-15-0220-2 Comenzi online: www.semneartemis.ro, email: difuzare@semneartemis.ro, Tel: 021 311 49 36