Autorităţile române s-au dat peste cap să organizeze manifestări şi festivităţi pentru marcarea zilei de 9 Mai, Ziua Europei, care cuprindeau de la simpozioane, unde s-a discutat despre cât de europeni suntem de mii de ani şi unde ne plângem de milă de ce nu ne vor alţii, până la focuri de artificii şi spectacole. Mulţi români consideră că, odată semnat Tratatul de Aderare la UE, suntem cu un picior în Europa. Că nimic nu ne mai poate despărţi de marea familie europeană. Eventual vom întârzia un an, dacă se activează clauza de salvgardare, dar cel târziu la 1 ianuarie 2008 tot vom deveni membri UE. Înainte de marele pas, ar trebui să analizăm, la rece, dacă, înainte de toate, suntem europeni în adevăratul înţeles al cuvântului sau numai cu numele. Să stăm o clipă, să privim în jur, să ne uităm la noi, la vecini, la strada pe care locuim, la localitatea unde trăim şi, nu în ultimul rând, la cei care ne conduc şi la ţară. Abia după o necesară introspecţie putem da verdictul şi spune dacă suntem sau nu europeni.
E uşor să te dai acum european, deşi până în urmă cu 15 ani slujeai socialismul multilateral dezvoltat. Ori îţi vindeai vecinii şi prietenii la Secu, pe un televizor Cromatic. S-a schimbat doar look-ul, dar mentalitatea de comunist a unora nu se va schimba veci.
E uşor să zici, ca român, „da, sunt european”, dar când te duci în Vest şi dai peste ţigani şi hoţi, conaţionali de-ai tăi, care cerşesc şi fură, şi când se uită chiorâş la tine vameţii spanioli, parcă începi să ai îndoieli.
Este oraşul meu european? Lăsaţi seminariile docte, supermagazinele cu mărfuri de-ţi iau ochii, limuzinele parcate în Centru şi daţi o fugă până la Pata Rât şi vedeţi mizeria umană în stare pură. Putem intra în Europa cu ţiganii din Dallas?
ªpaga, corupţia, mita, furtul de la stat cu oblăduirea Justiţiei, Poliţiei sau politicului, economia subterană, rămân încă elemente definitorii ale României, pietre de moară agăţate de gâtul integrării.
Abia când mentalităţile comuniste vor dispărea, când ţiganii şi şuţii nu ne vor mai face de ruşine în Occident, când vom avea străzi fără gropi, când legea va fi şi aplicată, nu numai va sta bine-mersi pe hârtie, poate vom putea vorbi despre Europa…
