Dupa un tur in peste 40 de tari, dupa sapte vernisaje de succes in Romania, in cinci orase, Expozitia Internationala de Arta “Adevar, Compasiune, Toleranta”, intalneste impotrivirea in Slatina, in urma cererii Ministerului de Externe. Biblioteca judeteana „Ion Minulescu” din Slatina cedeaza presiunii Ministerului Afacerilor Externe si anuleaza evenimentul Expozitia Internationala de Arta „Adevar, Compasiune, Toleranta” care urma sa se desfasoare intre 30 martie-9 aprile 2011 si avea programat lansarea cartii „Noua Comentarii despre Partidul Comunist”, prezentarea filmului de drepturile omului „Intre viata si moarte” si vernisajul expozitiei „Adevar-Compasiune-Toleranta”. Dupa ce tablourile fusesera aduse la Slatina si asezate pe pereti, directorul bibliotecii a fost chemat la Consiliul Judetean, unde i s-a cerut anularea expozitiei datorita cererii Ministerului Afacerilor Externe. Nu este prima data cand Ministerul Afacerilor Externe recomanda anularea unor evenimente culturale, la presiuni externe, incalcand astfel libertati individuale ale cetatenilor romani. Dictatorii cauta sa distruga tot ceea ce nu pot controla.
In interpelarea adresata de doamna senator Sorina Placinta in Senat cu ocazia anularii spectacolului companiei new yorkeze de dans clasic chinez Shen Yun la Bucuresti in aprilie 2010, dl ministru Funeriu afirma ca „declinarea solicitarii a avut la baza raspunsul Ministerului Afacerilor Externe, consultat in aceasta problema. Conform punctului de vedere emis la acea data de catre MAE, nu se considera oportuna gazduirea acestui eveniment de catre o institutie finantata de la bugetul de stat”.
De ce ar fi implicat Ministerul de Externe in anularea unei actiuni culturale?
De ce nu considera Ministerul Afacerilor Externe oportuna gazduirea evenimentelor culturale de catre o institutie finantata de la bugetul de stat? ramine o intrebare valabila si azi. Si cum de organizarea unor evenimente anti-comuniste la Slatina (care este foarte aproape de Scornicesti, locul unde s-a nascut unul din groparii sefi ai Romaniei) se izbeste din nou de recomandarile MAE? Multi dintre noi ar vedea evenimentul ca pe o ocazie buna pentru ca slatinenii sa se disocieze de imaginea dobandita din cauza apropierii geografice de Scornicesti.
Sunt binecunoscute modurile in care partidul-stat de la Beijing duce tratative economice cu partenerii straini: santajul si intimidarea. Parteneriatele economice si de prietenie exista atata timp cat compania sau tara respectiva pastreaza tacerea asupra incalcarilor grave ale drepturilor omului din China si nu sprijina in vreun fel actiuni, conferinte, expozitii care, prin temele lor, dezvaluie adevarul despre situatia din China.
China, ameninta, prin intermediul ambasadelor, cu ruperea relatiilor de prietenie, intrucat Partidul vrea cu orice pret sa-si salveze imaginea si sa scape de reputatia de stat dictatorial care suprima dreptul la constiinta prin exterminarea propriilor cetateni. Este posibil, atunci, ca Ministerul de Externe sa fi actionat la cererea Ambasadei Chinei? Daca acesta ar fi cazul, nu ar constitui asta un abuz asupra privilegiului diplomatic si un caz de interferare ilegala cu independenta statului roman? Si de ce ar fi el tolerat de Ministerul roman de Externe? De ce ar promova Ministerul Afacerilor Externe interesele unei tari straine in locul intereselor romanilor?
Agenda evenimentului de la Slatina
Operele de arta din Expozitie, pictate de artisti chinezi din SUA si Canada, sunt o pagina de istorie contemporana si zugravesc artistic ceea ce blocada informationala chineza incearca din rasputeri sa ascunda: crimele persecutiei si torturile la care sunt supusi practicantii Falun Gong (minuta si Falun Dafa) in China zilelor noastre.
Patru dintre artisti au experimentat pe propria lor piele, fiind torturati si batuti de catre autoritatile chineze in lagare de munca fortata si centre de detentie din China, doar pentru ca practicau Falun Dafa. Fiecare tablou al Expozitiei este o poveste adevarata despre suferinta extrema, astfel, operele de arta devin vocea celor fara voce, a prizonierilor de constiinta din China precum si altor victime ale persecutiilor de peste tot in lume.
Pea agenda evenimentului se afla si lansarea cartii cele “Noua Comentarii despre Partidul Comunist” , o publicatie speciala a ziarului The Epoch Times. Cartea dezvaluie istoria regimului actual al Chinei, aratand persecutia, tortura si asasinarea propriului popor de catre regimul comunist. Accesibile in China prin intermediul internetului, sau introduse pe ascuns, comentariile sunt cautate si citite avid de multi dintre cei aflati in bezna propagandei comuniste. Cartea este interzisa in China, ea genarand pana in acest moment 91 de milioane de demisii din Partidul Comnunist Chinez si organizatiile afiliate lui.
Somnul natiunii naste monstrii
Fostul secretar de stat canadian nominalizat pentru Premiul Nobel pentru Pace 2010, David Kilgour, declara: “O alta intrebuintare pe care guvernul Chinei o da informatiilor culese de securitate este incercarea de a impiedica orice eveniment public care ar dezvalui persecutia Falun Gong. Guvernul Chinei contacteaza pe cei raspunzatori cu sala si le cere sa anuleze evenimentele. Un exemplu trist in acest sens este efortul international al guvernului Chinei de a submina impresionantul turneu de dans Shen Yun. De exemplu, ambasada chineza din Suedia a sunat toate oficialitatile oraselor Stockholm si Linkoping ca sa anuleze locatiile unde urmau sa se desfasoare spectacolele trupei de dans, programate pentru ianuarie 2008, din cauza ca artistii au legatura cu Falun Gong.”
In tarile cu democratie puternica, aceste incercari nu numai ca raman fara success, dar provoaca indignarea oficialilor. Un guvern dictatorial doreste intotdeauna ca, prin violenta si control sa distruga tot ceea ce ii strica imaginea, fara sa tina cont de natura umana. Dictatorii cauta sa distruga tot ceea ce nu pot controla. Ei folosesc toate tacticile posibile si dezlantuie campanii de propaganda intr-un efort de a inabusi orice actiuni care nu-i pun intr-o lumina favorabila.
Ne mai aducem aminte de dictatura comunista si de cat ne doream ca lumea intreaga sa auda de ororile la care eram supusi? Mai tine cineva minte cum ascultam “Europa Libera” pentru a afla ce se intampla in lume? Sau cat de mult ii invidiam pe cei care aveau dreptul la libertatea cuvantului? Edmund Burke, un aparator al drepturilor omului spunea ca „singurul lucru necesar pentru triumful raului e ca oamenii buni sa nu faca nimic”.
