“Copiii care au crescut cu cheia de gât nu au o conștiință de grup dar se identifica usor unul cu altul atunci cand se intalnesc și vorbesc nostalgic despre copilaria lor. Au fost educati in comunism sa vorbeasca incet “pentru ca aud vecinii”, sa indure “pentru ca asa sunt vremurile”, sa stea la rand ca sa nu-și piarda locul la coada, dar se vad nevoiti astazi sa dea din coate și sa strige cat mai tare pentru a supraviețui in capitalism. Ei nu sînt doar decreței, doar pionieri sau doar șoimi ai patriei. Nu sînt doar cei care au citit „Cutezătorii” sau care au văzut „Toate pânzele sus”. Sînt toți cei de mai sus și alții în plus. Unii au trecut de 40 de ani, alții nu au cu mult peste douăzeci, dar toți se identifică prin cîteva amintiri comune printre care cea mai bine conturată este a unei chei – legată cu elastic, șnur de „adidași” sau sfoară ordinară – purtată la gît precum o medalie olimpică.
Îi ghicești ușor atunci cînd, întîlnindu-se, vorbesc nostalgic despre bananele puse la copt pe șifonier, Brifcor, Eugenia, bomboane cip, gume Turbo, clasorul cu timbre, mingea de 400 (de lei vechi comuniști imprimați cu imaginea lui Bălcescu), mustățile pe care i le desenau „tovarășului” pe prima pagină din Abecedar. Îi surprinzi pomenind expresii fără sens în lumea de azi: „s-a luat lumina”, „stau cu ochii pe el ca pe butelie”, „te uiți la mine ca la mașini străine”, „cîte una s-ajungă la toată lumea”.
Generația celor crescuți cu cheia la gît are cam aceleași amintiri și aproximativ aceleași aspirații, dar nu și-a rezervat încă un nume și o identitate clară. Este cea mai activă azi, consumă cel mai mult, muncește enorm și își dorește totul de la viață. Această generație însă nu este ușor de convins și nici de coagulat. Se îndoiește cel mai mult pentru că și-a luat porția de dezamăgiri: frig și foame în comunism, frustrare în tranziție, povară în recesiune.
Această generație a trăit în două lumi complet diferite. A fost educată într-o cultură, dar i se cere să performeze într-o alta. A învățat cum să supraviețuiască în comunism, dar își cîștigă banii în capitalism. Visele celor care compun această generație s-au ajustat din mers. Aspirațiile lor de copiii s-au modificat brusc pentru că nu mai era posibil să se împlinească în noua lume în care s-au trezit. Cum s-au adaptat si au răzbit in noul sistem veți vedea în fiecare duminică la Generația cu cheia de gât.” (Liviu Iolu, producator “Generația cu cheia de gât”)