29 decembrie 1994, București, România… Când timpul își schimba croiala veștmintelor, iar anul vechi făcea ultimele reverențe pământului, pe care avusese șansa de a-l străbate, zi de zi, fără-ncetare, vreme de 12 luni încheiate, Eroul celui de-Al Doilea Război Mondial, as al aviației regale de vânătoare și deținut politic – TUDOR GRECEANU – pleca, bine șlefuit interioricește, la Domnul, după un parcurs existențial dominat aproape constant de suferință și determinare. Un intelectual și un mucenic al biografiei umanului, cu un marcaj special al trăirilor, dăruit de divinitate numai acelor ființe cu evoluție spirituală înaltă, care știu să-și extragă, tot ceea ce posedă mai bun, din propria lor fibră…
Demnitatea cu care comandorul-aviator TUDOR GRECEANU și-a trăit întreaga viață și, deopotrivă, curajul cu care și-a desfășurat misiunile de zbor în cea de-A Doua Conflagrație a secolului XX reprezintă unele dintre cele mai luminoase repere posibile într-o lume a prezentului cu busola sfărâmată. De fapt, piloți precum SMARANDA BRĂESCU, IOANA CANTACUZINO și TUDOR GRECEANU au avut, pe lângă curaj și demnitate, drept numitor comun, iubirea sinceră de Patrie, voința de a nu se lăsa învinși de greutățile ivite în cale, dar și consecințele opresiunii regimurilor politice efemere, sfârșind cu toții săraci, bolnavi, uitați de societatea românească și de istorie, practic, muritori de foame, într-o țară căreia ei i-au dat TOTUL, neprimind, în schimbul faptelor, nimic… Oare, când te sacrifici atât de mult pentru Patria natală, iar aceasta te uită și, pe deasupra, te mai și supune torturilor de tot felul într-un sistem penitenciar postbelic exterminator, a meritat să faci ceea ce ai făcut pentru ea, din dragoste și devotament?!…
29 decembrie 2021, Cimitirul Bellu Ortodox, București, România… Pe o vreme friguroasă și umedă, flori, lumină și slujbă creștinească, la comemorarea a 27 de ani de la trecerea la cele veșnice a Eroului TUDOR GRECEANU. Au răspuns prezent fostul său elev de zbor – Dl General maior de aviație, scriitor, om de cultură, veteran de război RADU THEODORU (Președinte de onoare al Asociației de Reconstituiri Istorice „Ferdinand I”), membri ARPIA București-Otopeni, comandori de aviație și păstrători ai tradițiilor militare românești…
Emoție, pioșenie și respect pentru faptele deosebite ale unuia dintre cei mai mari piloți de vânătoare din istoria celui de-Al Doilea Război Mondial, aviatorul celor o mie de misiuni de luptă – TUDOR GRECEANU… Sentimente vibrante, unice, neaplatizate de trecerea vremii, exprimate de către venerabilul General RADU THEODORU și întreaga asistență. Slujba preotului militar ortodox – comandor PETRE MORARU – a adus, dintr-o dată, la mormântul uitat al lui GRECEANU și la vremea Nașterii lui HRISTOS, învierea memoriei unei legende a aviației de ev XX, cu destin covârșitor, de peliculă cinematografică și de roman…
Aceasta a fost radiografia sumară a unei zile cu totul și cu totul aparte de 29 decembrie 2021, quintesența unei trăiri speciale, care trebuie să devină normă în societatea românească a secolului actual: elevul de altădată, salutând memoria fostului său profesor, alături de generații mai tinere… Un exemplu excepțional de considerație față de soliditatea unui trecut al neamului românesc, format din Oameni-Conștiință, Caractere demne, care au știut să demonstreze faptul că România este o forță reală prin ei înșiși, în concertul plurivalent al lumilor…
Povestea acestui moment comemorativ ar trebui să se încheie cu o declarație de dragoste față de trecut, dar și cu o strategie clară, la nivel național, de prețuire și de punere în valoare a măreției acestuia, nu oricum, ci într-un mod bine gândit, având în vedere că păstrarea memoriei unei nații este parte integrantă din țesătura complexă a securității naționale. În cazul nostru, avem trei elemente definitorii ale unei familii vechi de români, și anume: Eroul-aviator TUDOR GRECEANU, sora sa – MARTHA GRECEANU -, licențiată în Litere, cea care s-a îngrijit de apariția cărții fratelui ei – ”DRUMUL CELOR PUȚINI. Amintirile unui pilot de vânătoare ieșit din încercuirea de la Stalingrad” – și RADU GRECEANU, istoric și arhivist, fratele celebrului pilot. Cea mai emoționantă declarație de iubire, nu poate fi decât în versuri. Iată-le:
Cea mai frumoasă iubire este
ultima iubire.
Când în locul inimii
ai un cuib cu o pasăre mereu cântătoare
și în locul sufletului
o pădure de mesteceni ce freamătă
fără de vânt și fără de istov.
Cea mai frumoasă moarte
de care poate fi omul în stare
este stingerea de sine întru iubire.
Cea mai frumoasă clipă
din viața celui care va muri
este momentul în care
dă de la sine
cu de la sine putere
cupa
fără să-și cufunde buzele
fără să soarbă
fără măcar să-i vibreze nările.
Iubirea perfectă
e o aură de diamant vaporos
în care ești și rob și stăpân.
E o stea atârnată în cerul inimii tale
la care privești ca un orb
imaginându-și lumina
pe care nu vei cuteza niciodată
să o atingi.
Altfel, universul întreg se va prăbuși
prin tine, ca printr-o poartă dintre toate
lumile posibile.
Și vei fi vinovat
de distrugere
și vei fi vinovat de moarte
și nimeni nu te va putea absolvi.
Cea mai frumoasă iubire
este ultima înflorire a sufletului tău
ca un liliac bolnav de liliachiu
în plină toamnă.
(„Cea mai frumoasă iubire”, Gabriela Savitsky)
Marele Erou-aviator al celui de-Al Doilea Război Mondial și deținut politic TUDOR GRECEANU, din păcate, NU are, la ora actuală, pe teritoriul României, un monument, așa cum s-ar fi cuvenit unei legende, ci doar un mormânt extrem de sărăcăcios, nepotrivit cu nobila sa condiție, atât sub raport militar, cât și sub raportul demnității umane. Având în vedere faptul că, pe 13 mai a.c., se vor împlini 105 ani de la nașterea Comandorului aviator GRECEANU, dar și pentru faptul că, actualmente, avem un prim-ministru militar, datorită inițiativei căruia 2022 este declarat ”Anul SMARANDA BRĂESCU”, un act exemplar de justiție ar fi ca și TUDOR GRECEANU să fie omagiat, deopotrivă cu SMARANDA BRĂESCU, printr-un monument adecvat.
Un jurnalist, infatuat până peste poate, spunea, cu ceva timp în urmă, astfel: “Mândrie și eroi. Atât.” M-au îngrețoșat și m-au enervat profund cuvintele sale, cu atât mai mult cu cât știam ce dublă suferință fusese, în familia mea, din cauza Războaielor Mondiale de veac XX. Avem datoria morală de a lupta pentru a ne așeza Eroii la dimensiunea și locul, pe care aceștia le merită din plin, deoarece, fără devotamentul și capacitatea lor exemplară de sacrificiu, noi nu am fi existat, astăzi, ca Țară suverană, ca popor, ca indivizi!… Sloganurile unor propagandiști ai momentului, precum cel enunțat anterior, de vădită desconsiderare a acestui lucru sacru și de aruncare a lui într-un derizoriu închipuit, denotă nu numai crasa lor ignoranță, ci și un afront vădit la adresa istoriei noastre reale!…
Sufletele adevăraților Eroi ai neamului, întotdeauna, vorbesc… Atâta vreme cât mai suntem, încă, Oameni, care alergăm, prin ploaie și frig, spre a le descoperi și însufleți mormintele, adică Memoria, STATUL ROMÂN NU ESTE PIERDUT.
Veșnică pomenire marelui Erou-aviator TUDOR GRECEANU, pentru tot ceea ce a dăruit Țării sale și poporului ei!
———————–
Magdalena ALBU
30 decembrie 2021
București
